Imaginile de marți de la metrou arată ultima redută care sta să cadă în transportul bucureștean. Mersul cu trenul pe sub pământ, repede, dintr-un capăt în altul al orașului, nu mai există ca opțiune sigură, rapidă, pe care te poți baza.
Deasupra intersecțiile sunt paralizate, autoturismele se mișcă precum melcii, transformând Capitala în cel mai poluat oraș din Europa. Mașinile RATB nu ajung în stații din varii motive- pentru că sunt vechi și stricate, pentru că nu există bandă dedicată, pentru că regia are datorii, pentru că e corupție, pentru că mulți șoferi și vatmani sunt, de-a dreptul, nesimțiți și nu vor să muncească.
Bucureștiul moare sufocat între betoane, trăgând în plămâni plumbul din aer, între claxoane și înjurături. Locuitorii sunt ca-n experimentul acela despre care învăță copiii la școală: dacă pui o broască într-o oală cu apă clocotită, va sări și-și va salva viața la primul contact cu lichidul aflat temperatura înaltă. Dacă pui o broască la fiert în apă rece, cu flacără care crește treptat gradele până după punctul de fierbere, aceasta va muri fără să-și dea seama că este în pericol.
Cunoscuții mei, din mai toate orașele și regiunile țării, se împart în două categorii: sunt cei care s-au mutat temporar, au stat un an-doi, nu au suportat mizeria, bădărănia din trafic, timpii lungi la volan, aglomerația de la metrou, faptul că n-au pe unde să se dea cu bicicleta sau că taximetriștii nu dau rest și au părăsit capitala, ca să-și salveze viețile. A doua categorie este cea a prietenilor care mor încet, în fiecare zi, precum broaștele puse la foc mic: au accese de furie la semafoare, fac o oră și 20 de minute până la locul de muncă dus, tot atât la întors, se plâng că nu au pe unde merge la plimbare cu copiii, nu mai suportă poluarea, urăsc aglomerația artificială, dar rămân aici. Se sufocă în fiecare minut. Și totuși, aleg să rămână. Recunosc rareori că în fiecare zi viața lor se degradează, că le este tot mai greu să-și păstreze calmul și că stau într-un oraș pe care-l urăsc.
Fotografiile și apoi filmulețele postate marți de internauți oferă toate motivele pentru demiteri în masă la Metrorex București și la ISU. Oare când se joacă de-a exercițiile acelea din plastic, în bătaie de joc și cheamă televiziunile să ne spună că totul este sub control, fac simulările cu mii de oameni în stația de la Victoriei? (foto: David Timiș, Facebook)
Veți spune că Metrorex a ieșit cu explicații, spunând că trei femei au leșinat și că regula este ca persoanele să fie preluate de SMURD, abia apoi să dea drumul la circulație. Oare cât de copilărească poate fi o asemenea procedură? Atât trebuie să facă 2 teroriști? Unul să se prefacă leșinat într-o garnitură iar altul să aștepte miile de oameni la Stația de la Victoriei sau Unirii ca să atace cu impact maxim?
Peste mai puțin de două săptămâni se face un an de la tragedia din #Colectiv. Autoritățile nu au învățat nimic din efectele extrem de grave pe care le poate avea panica în locurile aglomerate. Imaginați-vă că ieri, marți, la stația de la Victoriei ar fi ieșit fum de undeva sau că cineva ar fi făcut o glumă proastă că e incendiu. Mii de oameni s-ar fi călcat în picioare, s-ar fi împins peste peron, pe liniile de rulare. Incidentul de marți dimineață nu este singular, așa cum încearcă șefii Metrorex să spună. În urmă cu câteva zile, unul din supraviețuitorii din #Colectiv, Cristian Matei, posta un filmuleț cu valurile de oameni și se întreba de ce nu iau autoritățile măsuri reale pentru a preveni o nouă tragedie.
Există mărturii care spun că cei aflați la Victoriei nu permiteau ușilor să se închidă și trenurilor să plece și că, în felul acesta, celelalte garnituri aflate în spate nu reușeau să ajungă în stație ca să descongestioneze peroanele. Adevărat, numai că - dincolo de lipsa spiritului civic- unii parcă sunt de înțeles. Dacă ar ști că Metrorex obișuiește să le trimită câte un tren la 40 de secunde, ar aștepta răbdători. Dar cum în orele de vârf șefii Metrorex își arată nepăsarea și incompetența și trimit trenurile la 5 minute, așteptând ca bucureștenii să stea ca vitele înghesuite în staul, călătorii nu au încredere și încearcă să se îngrămădească în vagoane. Unii nu vor să întârzie la muncă, alții merg la cursuri, alții au treburi urgente.
Despre haosul de la Metrorex București am mai scris. Nimic nu este unitar, nimic nu se mișcă, turnichetele stau cu aparatele stricate și acoperite precum luptătorii ISIS, automatele mastodont de eliberat cartele nu funcționează cu cardul, gheretele nu au POS-uri. Semnele din stații sunt diferite de la un loc la altul, nu au menirea de a fi intuitive. Metrorex nu a avut un gospodar care să sfințească locul, ultimul director a ajuns șef la CNADNR. La metrou nu și-a arătat competența profesională, oare ce anume l-a calificat să fie avansat la o instituție cu bugete mult mai mari?
Unii prieteni pe Facebook spun că de vină nu este Metrorex, că iresponsabili sunt toți primarii care au dat autorizații pentru clădiri de birouri fără să aibă infrastructura pentru a permite plecatul și ajunsul acolo. Parțial adevărat, dar nici nu am văzut în ultimele decenii greve la Metrorex în care angajații să ceară alocări bugetare pentru creșterea numărului de trenuri sau manifestații pentru că nu primesc bani pentru trasee și stații noi. Cum nu am văzut nici pe directorii Metrorex ieșind public, în conferințe de presă repetate, pentru a atrage atenția asupra pericolului public pe care-l reprezintă lipsa fondurilor pentru lucrări sub pământ pe timp de boom al investițiilor imobiliare de la suprafață.
Transportul în București este prioritate zero, pentru că această metropolă cu milioane de locuitori moare sufocată. Mi-ar fi plăcut să citesc, pe platforma premierului Dacian Cioloș, un paragraf despre dezvoltarea mobilității în capitală.
Cât despre noul primar, Gabriela Vrânceanu Firea, gravitatea situației în ce privește transportul public și privat o obligă la măsuri dure, care să taie în carne vie, pe modelul marilor orașe ale Europei. Accesul cu autoturismele personale ar trebui interzis în inelele centrale ale Bucureștiului, RATB ar trebui pus foarte repede pe picioare pentru a deveni o opțiune de încredere, iar amenajarea parcărilor subterane și supraterane este o prioritate. Primăria ar trebui să identifice toate posibilele locuri din cartiere în care se pot face aceste parcări, dar și spațiile în care se pot sădi copaci, pentru a se reduce poluarea. Pistele de biciclete ar trebui să fie între principalele griji, iar întreaga activitate de taximetrie reformatată, cu tarife mai mari, dar cu o selecție mult mai dură a șoferilor și firmelor care o practică.
Reglementări dure, amenzi uriașe, taxe mari pentru acces cu autoturismul în zonele centrale, autobuze, tramvaie și trolee care să vină la secundă, piste de biciclete, trotinete și role- numai acest set de măsuri ar mai putea face capitala să respire.
Scoaterea mașinilor de pe trotuare și predarea acestora celor pentru care au fost destinate- pietonii- e o urgență. Bucureștiul a devenit o parcare nemărginită, în care mamele nu-și pot scoate bebelușii la plimbare, oamenii în scaune cu rotile nu pot ieși din casă, iar proprietarii de tancuri pe patru roți ocupă câte patru metri pătrați în fața teraselor. Uneori, ca în imaginea de mai jos, probabil că e nevoie să treci prin terasă și eventual să consumi o bere ca să-ți poți continua drumul.
Vorba unui bun amic, dacă ar fi la modă să ai în proprietate autobuze supraetajate și să te dai cu ele prin oraș, le-am vedea parcate pe trotuare de către îmbogățiții zilei. Și dacă ar deveni trendy să ai combină de treierat, i-am vedea la semafoare, ocupând câte două benzi pe sens, claxonând nervos în prima miime de secundă după ce s-a făcut verde.
În universul lor, mai importante sunt mașinile, poluarea, iar activitățile sportive pe bulevarde în weekend, într-un oraș care moare încet, este blasfemie.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
deci puteti ramane, spectacolul distrugerii unei tari este unic, istoric, merita sa pierdeti ceva ani :)
In Bucuresti bicicletele pot fi folosite mai bine de 300 zile/an. Este sanatos, nepoluant, mai rapid decat autoturismele. In Copenhaga 63% din totalul populatiei folosesc bicicleta.
Pe bicicleta vei vedea un alt Bucuresti, unul diferit decat cel pe care-l cunosti. Este valabil pentru orice alt oras. Bicicleta ofera o altfel de viziune, plus ca oxigeneaza mai bine creierul :-) acuitatea vizuala va creste :-) Bucurestiul se va transforma din gri in roz :-)