
Foto: Profimedia
Stăteam și mă gândeam zilele astea la AUR și îmi aminteam de PSD în Teleorman. Acum cinsprezece ani, Teleormanul era o insulă a suveranismului. Vă spun asta cu toată convingerea, pentru că așa am simțit eu locul acela de la bun început. Căci nu semăna cu nimic din ce mai cunoscusem înainte, dar îmi amintea, pe alocuri, de poveștile părinților mei despre comunism.
Și ziceam atunci, mai în glumă, mai în serios, că județul Teleorman e o insulă de comunism într-o țară democratică. Dar nu era comunism. Nu! Aveam să elucidez peste ani buni că Teleormanul a fost, de fapt, un experiment suveranist. Realizat de unul care, la fel ca Georgescu și ca Simion, se visa Alexandru Ioan Cuza și vorbea numai despre iubirea de țară. De altfel, și Dragnea mergea cu interlopii după el și se îmbrăca aproape la fel ca Georgescu Călin. Nu mă credeți pe cuvânt, faceți singuri comparațiile!
Iar în anii ăia, Liviu Dragnea era un veritabil “suveran”. El era tătucul care tăia pe cei care nu se supuneau voinței lui, cel care se ocupa de oameni nu colectiv, ci individual și care recompensa pe cei care pupau, de foame, inelul. Știți că a fost o fotografie în campania prezidențialelor când lui Georgescu îi pupa cineva mâna? Și mi-a amintit cum, în urmă cu mai bine de cinsprezece ani, așteptând să înceapă o ședință de consiliu județean, o femeie a venit acolo să îl întâmpine pe Dragnea, că se anunțase o vizită. Și, când Dragnea a apărut, femeia aia a alergat spre el și i-a pupat mâna. Nu se făceau poze pe vremea aia, ca azi. Trebuia să scoți aparatul, să reglezi obiectivul. Dar am văzut cu ochii mei momentul acela.
În Teleorman oamenii erau supușii perfecți. Unii nu dădeau nici like-uri pe Facebook oamenilor care nu erau bine văzuți de Dragnea. Iar alții încetau să mai fie prieteni cu oameni dragi lor pentru că li se spunea de la serviciu să procedeze astfel, că își pot pierde locul de muncă dacă insistă în relații nepotrivite pentru partid. Și chiar îți pierdeai locul de muncă. Personal am documentat vreo patru cazuri.
Dar era încurajat patriotismul local. Dacă ziceai ceva rău de Teleorman, trebuia să fii atent pe unde mergi pe stradă. Și dacă scriai ceva nasol de Dragnea sau de județ, ți se umplea mesageria privată de mesaje în care erai făcut în toate felurile. Unele la care nici nu te gândisei vreodată. Exact ca azi. Mie mi s-a întâmplat asta si știu. La un moment dat, cineva a scris de pe un cont al PSD, care avea rețea de conturi, ca și AUR astăzi, că ar trebui să mă oprească lumea pe stradă, să mă dezbrace și să mă scuipe. Pentru că ziceam “de rău” de Dragnea. Pentru mine, ce trăim azi nu e necunoscut deloc. Așa era în Teleorman pe vremea lui Dragnea! Fix așa! Și ura la fel era! Și ruptura dintre noi durea la fel!
Eu cel mai mult aștept să se prindă și “suveraniștii” că, de fapt, ei sunt acum pesediști. Relația impecabilă dintre AUR și PSD s-a văzut nu de la alegeri, de când PSD primea ordin să dea voturi lui Simion în prima jumătate a zilei și lui Georgescu în a doua jumătate, ci cu mult înainte. Se vedea cu ochiul liber cum derapajele AUR și SOS erau “suportate” cu amuzament de guvernul PSD-PNL. Nimeni nu se supăra cu adevărat când liniile roșii erau încălcate. Și nu erau niciodată consecințe. Voi credeți că șefii suveraniști o făceau pe nebunii fără să știe sigur că au protecție de la PSD?
Și nu uitați ceva esențial: despre suveranism primul care a vorbit serios la noi a fost nimeni altul decât… Dragnea. Apoi a preluat Realitatea TV conceptul și a făcut o emisiune care se numea România Suverană, unde Dragnea era invocat de fata lui Maricel Păcuraru de la început la sfârșit.
Nu e nicio mirare azi că AUR deja declară, prin liderul lui, (că n-are mai mulți, pentru că Simion, ca și Dragnea, se visează dictator) că ar trece la guvernare cu PSD-ul!
Cine e PSD-ul? E fix partidul ăla care ne-a adus în groapa de azi. Și oricât i-am înjura pe ăștia care azi taie, totuși nu ei ne-au adus aici. Ci PSD-ul. Pe care îl votați de peste 35 de ani, pentru că vă ține atârnați de niște job-uri, de niște obligații, de niște promisiuni. Și AUR vrea să ia puterea împreună cu călăii acestei țări, împreună cu cei care ne-au adus aici.
Sigur, sunt multe fracturi de logică în rândul suveraniștilor și susținătorilor lor. Însă trebuie să fii rău intenționat ca să nu vezi că, de fapt, AUR e noul PSD. De aia se și duc în AUR toți pesediștii supărați pe faptul că nu mai pot fura o vreme din cauza lui Bolojan.
Și când te gândești că era o vreme când țara asta râdea de Teleorman. A fost nevoie să vină un pesedist cu o idee de AUR ca să se transforme toată țara în Teleorman!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Interesant e faptul că te regăsești...
Niște rime-n pandemie...
Molima asta globală
(care ne-a închis în case)
Nu c-ar fi mare scofală
Până trece valul șase.
Vuiește tot internetul
Că faizăru și zeneca
Buchisesc tot alfabetul
De la alfa la omega.
Valul ăsta patru, cică,
E-atât de periculos
Încât este de prisos
Să gândești că scapi, mămică!
Toată lumea te învață:
Pfizer, Johnson sau Moderna
Sunt soluția eternă
Ca să te bucuri de viață...
(Cetățean onest, cum sunt,
Eu m-am vaccinat demult...
N-am făcut-o din plăcere:
M-a luat valul de bere!)
Mă uit la televiziuni
(Nu prea des, că nu am timp)
Și încep să am viziuni
Că nici zeii din Olimp
Nu ne pot salva de pegra
Cocoțată-n fruntea țării.
România cea integră-i
Doar un vis la malul mării...
De-ar fi să spălăm gunoiul
Un singur val nu-i de-ajuns.
Ne trebuie un tsunami
Ca să aflăm un răspuns.
În fine, e clară treaba
Că iar scriu rime degeaba.
N-am nimerit-o pe-a dreaptă
La câte valuri ne-așteaptă...
-22 august 2021-
Nu trebuie să vă faceți griji despre setea mea. Nu e nicio șmecherie: când mi-e sete, beau o bere...
Mâncătorii de... rahat!
În loc să se hrănească cu adevăr și cinste, Trăitor Walahu‘ (despre care nu voi prezenta și alte amănunte biografice) preferă să mănânce pe nemestecate „bolovanii” cu care e servit de „bucătarii” tranziției originale. De 32 de ani T.W. înghite cu gura plină tonele de vorbe bolovănoase scoase din dulapul trecutului de potentații prezentului. Cu fiecare zi trecută, nevoia e tot mai acută...
Dar T.W. nu a „consumat” dintotdeauna acest „aliment”. Totul a început în urmă cu vreo 8 decenii, atunci când a simțit pe pielea lui că nu e loc de preferințe. Ceea ce a părut la început un moft s-a transformat încet-încet în obligație: ori „halești” ce găsești în blid, ori Piteștiul te așteaptă! (e necesară o paranteză: „reeducarea” de la Pitești nu a fost o glumă a istoriei, ci o realitate a anilor 49-51. Nu eram născut atunci, am citit despre „fenomen”, nu doar pe Wikipedia). Urmarea firească a fost că T.W. s-a obișnuit atât de mult cu „meniul” încât se simte flămând dacă nu „ronțăie” zilnic măcar o „chietrișică” de minciună.
După numeroase analize „doctorii” au descoperit că T.W. suferă de sindromul nevindecabil al credulității. Această afecțiune este definită prin dorința nestăvilită de a înghiți pe nerăsuflate orice i se bagă pe gât...
„Medicii” prezentului nu sunt uimiți de faptul că T.W. încă nu a ajuns la urgențe. Ei știu că obișnuința (dresajul, cum ar veni!) creează dependență. Rezultatele experiențelor pavloviene de altădată sunt puse astăzi în practică.
Poftă bună la rahat, prieteni!
-17. Mai. 2022-
Weekend...
-gânduri scrise după o seară de vineri „udată” cu bere la birtul comunal-
Nu-mi stă în obicei să beau numa‘ patru beri ca să mă hidratez, mai ales că la birtul din sat halba are patru deți. Ca să-mi astâmpăr setea a fost nevoie de mai mult de cinci halbe. Nu știu cu câte am depășit „norma” și e foarte bine așa...
Bodega din sat e locul de întâlnire al celor care cred că au ceva de spus, fără să știe prea bine ce vor să zică. E locul în care poți spune tot ce-ți vine în minte. E de ajuns o singură bere pentru „slobozirea” unei limbi ce plescăie de încântare. A doua halbă dărâmă „baricadele” puse împotriva comunicării: toți spun, nimeni nu mai aude. E și spusul o chestie, nu-i așa?
Latinii spuneau că „verba volant, scripta manent”. Dacă nu v-ați lămurit încă de acest adevăr, sunteți irecuperabili. Înțeleg că vorbele zburătoare nu pot fi prinse întotdeauna în zborul lor spre nicăieri, dar scrisele rămân. Contează doar voința (unii o numesc putirință!) de a citi prostiile scrise de alții. De unii ca mine, vorba vine...
La ce să te aștepți când (statistic vorbind) mai mult de o treime dintre cetățeni sunt „analfabeți funcțional” (ce sintagmă, dom’le!). Adică citesc dar nu pricep ce au citit... Asta în timp ce în țară e inflație de „doctori”...
România de azi e țara în care nu trebuie să te pricepi la ceva ca să ai pensie specială. E de ajuns să faci parte din „clasa politică” (să fii ales în mod „democratic”, adică!) și să dai din gură cu orice ocazie pe toate canalele media, căci presa e a patra „putere în stat”. Ea face și desface jocurile puterii politice. E instrumentul perfect din mâna mincinoșilor ce ne tot conduc.
La ce să te aștepți (oare la ce mă aștept?) când hoții legiferează și borfașii conduc?
Vă mulțumesc dacă ați reușit să pricepeți scrisele mele. Dacă nu, îmi păstrez mulțumirile! Sper să găsim împreună direcția corectă la alegerile următoare...
-14 mai 2022-
1.Prostimea a înțeles de la șefii lor din primării că tehnocrații, adică Cioloș fiul lui Soroș aduc homalăii să-i vorba aia iar popii le-au explicat că gazele de șist e de la Necuratu
2.Bugetărimea a înțeles că nu le mai dă sporuri și eventual se taie pensiile speciale
3.Codruța MUST GO!
4.Draqnea câștigă cu 50%, urmează celebrul referendum care creează practic AUR, Codruța fuge în munți, urmează 10 August, Simion ursarul, fantoma cg etc...
5.2030 România în colaps total, premierul ezoteric Mesia cg cere reintegrarea în URSS, în genunchi la sultanul Putin, care aprobă prin marele vizir Trump...
Clientul e stăpân...
Juma’ de secol (nu chiar, doar vreo 40 de ani!) m-am tot revoltat că societatea nu-mi face pe plac, crezând că sunt singurul „deștept” ce posedă cheia adevărului absolut. Am încărunțit între timp și am înțeles că trăirea nu ține seamă de părerile personale ale unor fraieri ca mine.
Când unei majorități îi place să se scalde în promiscuitate e clar că cinstea și adevărul nu au ce căuta în ecuația „democrației”. Suntem conduși de niște „profesioniști” în arta minciunii și hoției și ne place așa...
Suntem clienții unor „servicii” mincinoase, dragi concetățeni. Asta „comandăm”, asta avem! Ne înjurăm unii pe alții și ne acuzăm reciproc de prostie, în loc să ne întrebăm de ce facem din șmechereală o calitate.
Și uite-așa „clientul” devine sluga unui stăpân pe care el însuși l-a ales...
-o zi de iulie a anului 2022-