Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Și totuși ce va face Ucraina dacă nu va primi „cadoul” pe care-l așteaptă din Vest?

Zelenski si copila

Foto: Credit: ABACA / Abaca Press / Profimedia

Mai sunt câteva zile până la Crăciun, miroase deja a cozonac și clementine, iar pe rețelele sociale apar din ce în ce mai multe poze cu brazi împodobiți. Vine Crăciunul, iar oamenii se gândesc la vacanță. Și e bine să facem o pauză de la problemele din jurul nostru. Dar e important să nu uităm că lângă noi continuă un război. Iar viitorul acestuia se va decide cel mai probabil în 2024.

Pe măsură ce se apropie anul următor, prioritatea principală a guvernului ucrainean se rezumă cel mai bine la încheierea războiului împotriva Rusiei, recuperând în același timp cât mai mult teritoriu posibil. Președintele Volodimir Zelenski susține că Ucraina va înceta lupta doar atunci când își va recăpăta granițele de dinainte de 2014, inclusiv Crimeea.

Acest obiectiv pare foarte puțin probabil să fie atins în 2024, dar, dacă vrea să aibă vreo speranță de a-l atinge, Ucraina va avea nevoie de ajutorul partenerilor săi din Occident. Publicația The Conversation spune că ajutorul va trebui probabil să vină sub trei forme:

În primul rând, Kievul are nevoie de sprijin militar. În ciuda faptului că Rusia are o armată mai mare, Ucraina a reușit până acum să oprească armata rusă să avanseze mai departe de râul Nipru în sud și de regiunea Donbas în est. Acest lucru se datorează în principal echipamentelor militare sofisticate vândute sau dăruite de partenerii săi și datorită informațiilor primite de la NATO și SUA.

Pentru a evita să fie depășită de situație, Ucraina va avea nevoie de un sprijin continuu din partea aliaților săi în 2024, deoarece, după ce și-a epuizat aproape în totalitate propriul echipament, este „aproape în totalitate dependentă de asistența occidentală în ceea ce privește muniția și sistemele de artilerie”, după cum se arată într-un studiu al Congresului american.

- UE a distribuit deja bani către statele membre pentru ca acestea să livreze mai departe echipamente militare Kievului, iar acum, pentru prima dată în istoria sa, UE va finanța statele membre pentru a ajuta la producția de echipamente militare. UE finanțează statele membre atât printr-un fond comun special numit Facilitatea europeană pentru pace (pentru transferul de arme existente), cât și prin bugetul său (pentru a ajuta la costurile de producție).

- În al doilea rând, Ucraina are nevoie de sprijin economic. Din cauza războiului, guvernul de la Kiev are datorii financiare uriașe. Dar, spre deosebire de alte țări aflate în aceeași situație, situația sa economică dezastruoasă este mult mai greu de gestionat din cauza eforturilor de război.

Congresul SUA a decis să blocheze ajutorul financiar acordat Kievului, iar săptămâna trecută UE a făcut același lucru după ce Ungaria lui Viktor Orban, numit uneori și „calul troian al Rusiei în UE”, a blocat ajutorul de 50 de miliarde de euro destinat Ucrainei prin dreptul său de veto.

- În al treilea rând, Ucraina are nevoie de sprijin politic. Acesta reprezintă fundamentul ideologic al celorlalte două forme de sprijin, după cum precizează Luigi Lonardo, profesor în drept european la Universitatea College Cork din Irlanda.

De asemenea, acest sprijin este necesar pentru a influența opinia publică. Concret, este important pentru Kiev ca opinia publică din Europa să rămână în mod covârșitor în favoarea sa, astfel încât liderii democratici să aibă un alt stimulent pentru a fi alături de Ucraina.

Sprijinul politic poate veni sub forma unor declarații publice, precum și prin vizitarea sau găzduirea unor vizite de lucru ale președintelui Zelenski. Acestea sunt acte care arată că, după doi ani de conflict, angajamentul partenerilor occidentali față de cauza ucraineană rămâne puternic, în ciuda costului economic pentru alegătorii lor, a schimbării atenției internaționale către războiul dintre Israel și Hamas și a dezbinării manifeste a liderilor europeni.

O altă decizie simbolică importantă a fost alegerea UE de a deschide în mod oficial negocierile de aderare cu Kievul. Însă, în acest stadiu, este în mare măsură simbolică, deoarece procesul de aderare durează de obicei aproape un deceniu.

Guvernul ucrainean speră că aderarea sa la UE se va materializa în curând. Dar Comisia Europeană a declarat că trebuie să îndeplinească condițiile de aderare ca orice alt candidat. Următoarea legislatură UE (2024-2029) va decide probabil cel puțin calendarul aderării, dacă nu și condițiile specifice.

- Firește, mulți se întreabă acum dacă va continua ajutorul pentru Ucraina. Păi hai să vedem care este imaginea de ansamblu: În 2024 vor avea loc alegeri care pot determina ce s-ar putea schimba, iar acestea sunt alegerile europene (din luna mai) și alegerile prezidențiale din SUA (din luna noiembrie).

- Până acum, SUA și UE au fost cei mai influenți susținători ai Ucrainei, dar schimbările electorale ar putea însemna o politică diferită.

- Ajutorul militar pare să rămână neatins cel puțin până la alegerile europene. Este în interesul națiunilor europene să împiedice Rusia să avanseze mai mult în Ucraina. Avansurile i-ar putea permite lui Vladimir Putin să taie mai mult acces la porturile din Marea Neagră, de exemplu, sau chiar să vizeze o incursiune în Republica Moldova. Dar aceasta este doar o ipoteză, nu trebuie să ne speriem. Dar nici să ignorăm realitatea.

- Până acum, sprijinul militar a trecut peste disputele politice mai ales din UE, chiar dacă unele figuri în opoziție cu Bruxelles-ul au sugerat că furnizarea de arme Ucrainei nu face decât să prelungească războiul și să exacerbeze insecuritatea. Cu excepția fostului guvern polonez, a noului guvern slovac și a Ungariei, niciun alt guvern membru al UE nu a anunțat că va opri (sau că ia în considerare oprirea) vânzarea sau oferirea de arme Ucrainei.

În ceea ce privește SUA, unii experți spun că este probabil ca sprijinul să continue chiar și în cazul în care Donald Trump, care este în esență un candidat pro-Putin, ar fi ales președinte al SUA și ar anunța încetarea sprijinului militar al SUA pentru Ucraina, așa cum a lăsat să se înțeleagă din declarațiile pe care le-a dat în ultima perioadă.

Numai că situația din SUA este mai incertă, unde sprijinul bipartizan al Ucrainei care exista la începutul războiului pare să se fi evaporat. Alți experți spun că există o anumită probabilitate ca o nouă președinție Trump să încerce să blocheze atât ajutorul militar, cât și cel financiar pentru Kiev.

Ucraina se confruntă cu o provocare formidabilă în ceea ce privește recuperarea frontierelor sale de dinainte de 2014. Pentru a realiza acest lucru, sprijinul militar continuu, ajutorul economic și sprijinul politic de neclintit din partea partenerilor occidentali sunt esențiale. În timp ce o schimbare de politică în UE este puțin probabilă, posibilitatea concretă a unei președinții Trump în 2024 deține o mulțime de incertitudini pentru Ucraina, iar aceasta trebuie să fie una dintre cele mai mari îngrijorări ale președintelui Zelenski.

- Nu degeaba scria cotidianul britanic Financial Times la începutul săptămânii că nici Ucraina și nici susținătorii ei occidentali nu mai dețin o teorie convingătoare a victoriei, iar dacă nu vor fi capabili să formuleze una, declinul sprijinului occidental pentru Ucraina va continua.

Actuala situație e într-un contrast izbitor cu optimismul de la începutul acestui an. La vremea aceea Kievul și susținătorii lui aveau o viziune clară cu privire la cum poate fi obținută victoria. Ucraina urma să pornească în ofensivă în primăvară și vară, avea să străpungă liniile rusești și să amenințe Crimeea. 

Pacifiștii sperau că o astfel de situație va forța Moscova la negocieri în termeni acceptabili pentru Kiev. Războinicii vorbeau de extinderea luptelor în Crimeea și provocarea prăbușirii lui Vladimir Putin. Însă contraofensiva a eșuat – și nici pacifiștii, nici războinicii n-au mai apucat să-și vadă teoria victoriei pusă în practică.

- Intrând în 2024, perspectiva e mult mai sumbră. Armata ucraineană trebuie deja să-și drămuiască muniția, UE și SUA au deopotrivă dificultăți în a adopta noi pachete de ajutor, iar liderii vestici care obișnuiau să-i promită Ucrainei sprijin „atât timp cât va fi nevoie”, cum este cazul lui Joe Biden, și-au revizuit limbajul și declară: „atât timp cât vom putea”.

- Lipsită de noi fonduri, Ucraina și-ar putea vedea poziția pe câmpul de luptă deteriorându-se rapid. Putin a început deja să trâmbițeze de la Moscova că Ucraina va intra în colaps fără sprijin extern.

- Teama ar trebui să fie acum aceea că, dacă 2023 a fost anul contraofensivei ucrainene, 2024 va fi anul revenirii Rusiei în ofensivă. Cele mai pesimiste scenarii prevăd că, dacă ajutorul vestic va fi sistat, Ucraina va întâmpina probleme grave până în vară.

- Probabilitatea cea mai mare e în continuare aceea că se va conveni asupra unui nou ajutor vestic pentru Ucraina. Ceea ce ar trebui să fie suficient pentru a menține forțele lui Putin pe loc, dacă ar pleca în ofensivă. Dar chiar și dacă războiul ar rămâne în continuare în stare de remiză în 2024, timpul tot de partea lui Putin ar putea fi.

Și Moscova și Kievul pot vedea acum că sprijinul occidental pentru Ucraina e fragil. Și chiar dacă pierderile Rusiei au fost groaznice (serviciile secrete americane estimează 315.000 soldați uciși sau răniți), și Ucraina a suferit pierderi grele. Iar populația ei nu depășește 40 de milioane de persoane, comparativ cu cele peste 140 de milioane ale Rusiei.

- În lipsa unei teorii credibile a victoriei, presiunea asupra Ucrainei pentru a negocia cu Rusia va crește. Desigur, ucrainenii poate că ar cădea la învoială, dar numai dacă ar avea vreun pic de încredere că Rusia va respecta acordul, mai notează Financial Times. Or ucrainenii pot invoca o lungă listă de acorduri pe care Putin le-a semnat și apoi le-a încălcat. Kievul consideră că orice fel de încetare a focului va fi pur și simplu folosită de Rusia pentru a se reînarma.

- O alternativă la un acord formal între Rusia și Ucraina ar putea fi înghețarea de facto a conflictului. În acest scenariu Ucraina ar trece într-o poziție preponderent defensivă și ar opri orice alte înaintări ale Rusiei. Luptele nu ar urma să înceteze cu totul niciodată, dar s-ar diminua.

O situație intermediară (undeva între conflict înghețat și un tratat formal de pace) ar fi un armistițiu. Cele două tabere ar conveni doar că ostilitățile încetează, fără a soluționa nici una dintre problemele politice de substrat. Modelul ar fi aici finalul Războiului din Coreea și scindarea peninsulei în Nord și Sud. Modelul sud-coreean ne-ar îndrepta totodată spre o posibilă nouă teorie a victoriei pentru Ucraina. Odată ce luptele au încetat în peninsulă, sud-coreenii s-au putut concentra pe reconstrucția economică – cu un succes enorm.

Esențial e că Ucraina are în continuare acces la Marea Neagră și controlează portul Odesa. Iar începerea negocierilor de aderare la UE se va traduce prin mai multă asistență financiară și tehnică pentru a începe procesul de reconstrucție economică.

Până și unii dintre cei mai înflăcărați susținători occidentali ai Ucrainei vorbesc acum despre necesitatea ca Kievul să accepte un conflict înghețat și să proclame victoria.

- După cum remarcă Gideon Rachman, principalul jurnalist de Externe al celor de la Financial Times, este cu siguranță adevărat că în acest conflict Rusia s-a descurcat cu mult mai prost, iar și Ucraina cu mult mai bine decât îndrăzneau să spere cei mai mulți analiști în februarie 2022, când a început invazia pe scară largă a lui Putin.

Ucraina se bucură în prezent de sprijin și respect pe plan internațional cum n-a mai cunoscut vreodată, iar statutul ei de țară independentă (cu mândria unei culturi și identități proprii) nu va mai fi șters niciodată. Iar Gideon Rachman spune că în marea anvergură a istoriei, aceasta chiar este o victorie care contează cu adevărat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cristian check icon
    Hm.... "prioritatea principală" ? Există oare o prioritate secundară?
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult