Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Simo cu sine – marea finală de mâine

 Așa cum speram, după asaltul Svitolinei, Simona a rezistat din nou sub foc. A alergat ca mișcată cu un cursor pe ecran, întinzându-și la maximum corpul pentru a retrimite ștachiile și bastârcile expediate în serie de această shotmaker pursânge, plesnitoarea Plíšková. Uriașa cehoaică a tras asupra Simonei din toate pozițiile fără s-o poată doborî, căci fizic și psihic Simona Halep e acum un Hopa Mitică, nu se sparge , nu se strică, și-n picioare se ridică.

După meci, Karolína Plíšková a declarat: „Aș fi bătut 99% dintre fete cu tenisul meu de azi, dar am avut ghinion să joc contra ei. Pentru finală, aș paria pe Simona tot ce am!”.

Aș vrea să citească aceste cuvinte ale numărului 3 mondial toți cei care chibițează veninos că Simona a avut „culoar”, a avut noroc, că n-au fost Serena și Sharapova ș.a.m.d.. Le comunic pafariștilor că pe tabloul de la Roland Garros au fost prezente, cu excepția lui S. Williams, toate jucătoarele din Top 10 mondial, în cap cu nr. 1 Angelique Kerber și campioana en-titre, Garbine Muguruza.

Sharapova? E absentă deoarece a fost suspendată pentru dopaj. Haterește vorbind, aș putea să zic și eu că rusoaica a învins-o pe Simona cu 3 ani în urmă, în finala RG, fiind drogată și beneficiind de o greșeală de arbitraj în momentul decisiv...

Serena? Iarăși, zic, dacă juca, de unde rezultă că era exclus să îi mai dea Simona un 6-0, 6-3, cum i-a mai dat?...

Acesta este un șuvoi mediatic otrăvit, aruncat asupra Simonei înainte de finala cu Ostapenko. Un altul, cel puțin la fel de nociv, este: „Finala a fost cu Plíšková, Simona e mare favorită, câștigă sigur, tinerica aia venită de nicăieri nu-i poate face față!...”. Ostapenko e o puștoaică sălbatică, campioană de juniori la Wimbledon 2014, care a mers ca un somnambul pe streașină în acest turneu. Transa în care se află după ce le-a învins pe Monica Puig, Sam Stosur, Caroline Wozniacki, Timea Bacsinszky, stilul totul sau nimic în care lovește tot ce-i vine de dincolo de plasă o fac cât se poate de periculoasă.

Cred că Simona trebuie să-și acopere ochii și să-și astupe urechile în aceste ore. Să nu dea voie nimănui să-i clatine mentalul monumental pe care și l-a construit cu atâta trudă, lucrând asupra ei înseși.

Căci și în marea finală de mâine, bătălia decisivă o va da Simona cu sine. ..

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult