Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Simo n-a fost ea

Simona Halep la Singapore

Ivan Lendl își începea uneori meciurile au ralenti. Lovea cu 60-70 % din accelerația de care era capabil, cu precauție, și pe dreapta, și pe rever, pentru a ține mingea în teren. Nu încerca să facă punctul repede, se angaja în schimburi lungi. După 2-3 ghemuri, Ivan simțea mingea, își intra în ritm, accelera și devenea mașina infernală care a speriat tenisul mondial atâția ani.

Este o lecție pe care Simona pare să nu o știe, însă ciudat e că nici n-a vrut s-o priceapă în meciul cu Wozniacki. Daneza e o adevărată „tractoristă”, capabilă să are terenul în toate direcțiile, scoțând mingi ca și îngropate. Să-i faci puncte repede e greu și pentru o atacantă naturală, ceea ce Halep nu este. 

Două au fost momentele care i-au spart încrederea Simonei la începutul meciului. În primul ghem, la 30-30, Wozniacki a trimis o „chiflă” cu rama, mingea a „plouat” moale, în apropierea fileului, Caroline a rămas departe, descumpănită. Simona a țâșnit, a ajuns și putea să pună lejer scurtă, unde voia. Însă, în locul scurtei pe care îi e teamă s-o execute, a azvârlit mingea undeva spre linia de fund, cu brațul încordat, out.

La 30-40 în ghemul doi, reușește un cros cu dreapta apăsat, Caro nu mai poate decât să ridice un lob înalt, dar scurt, mingea vine de sus la 3 metri de fileu. Poziția cerea clar un smeci, lovitură pe care Simona nu o stăpânește, așa că a încercat un drive-volé înghesuit, direct în plasă... 2-0 pentru Wozniacki.

Apoi, Simona a alternat nestingherită loviturile trimise în burta fileului, cu tentative de winner ratate, pentru că nu simțea mingea și nu avea ritm. Chemat la 0-5, Darren Cahill i-a spus lucrul cel mai potrivit, lecția Lendl: stai în punct, angajează-te în schimburi lungi, și de 20 de mingi, până îți intri în ritm. Deocamdată, ia mai multă marjă de siguranță în lovitură, nu mai face atâtea erori neforțate.

Din păcate, Darren a vorbit, Darren a auzit. Simona a continuat, inexplicabil pentru o jucătoare de raliu foarte bună, cum e ea de obicei, cu „smuciturile” necalibrate, dându-i cadouri Carolinei. Au fost una sau două situații, în setul 2, în care meciul se putea relansa, dar Wozniacki i-a anulat șansele lui Halep cu niște servicii plate, spre exterior, imparabile, capitol la care daneza a progresat evident.

Pe Andrei Pavel, sfătuitorul Simonei la Beijing, l-am văzut în situații similare stând în punct cu răbdare, lungind schimburile la maximum, pentru că nu simțea mingea și voia s-o lovească de cât mai multe ori.

Mă așteptam astăzi la un meci de anduranță, spre 3 ore; nu știu de ce Simona nu a vrut să și-l asume, deși Darren a întrebat-o retoric: „Ești pregătită pentru asta, nu?!”.

Acum, lucrul cel mai important este să-și scoată, împreună cu Darren, acest meci din cap cât mai repede. Încă poate să se califice în semifinale pe mâna ei, dacă o învinge pe Svitolina, aflată într-o formă nu atât de bună ca Wozniacki.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult