Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Simo n-a fost ea

Simona Halep la Singapore

Ivan Lendl își începea uneori meciurile au ralenti. Lovea cu 60-70 % din accelerația de care era capabil, cu precauție, și pe dreapta, și pe rever, pentru a ține mingea în teren. Nu încerca să facă punctul repede, se angaja în schimburi lungi. După 2-3 ghemuri, Ivan simțea mingea, își intra în ritm, accelera și devenea mașina infernală care a speriat tenisul mondial atâția ani.

Este o lecție pe care Simona pare să nu o știe, însă ciudat e că nici n-a vrut s-o priceapă în meciul cu Wozniacki. Daneza e o adevărată „tractoristă”, capabilă să are terenul în toate direcțiile, scoțând mingi ca și îngropate. Să-i faci puncte repede e greu și pentru o atacantă naturală, ceea ce Halep nu este. 

Două au fost momentele care i-au spart încrederea Simonei la începutul meciului. În primul ghem, la 30-30, Wozniacki a trimis o „chiflă” cu rama, mingea a „plouat” moale, în apropierea fileului, Caroline a rămas departe, descumpănită. Simona a țâșnit, a ajuns și putea să pună lejer scurtă, unde voia. Însă, în locul scurtei pe care îi e teamă s-o execute, a azvârlit mingea undeva spre linia de fund, cu brațul încordat, out.

La 30-40 în ghemul doi, reușește un cros cu dreapta apăsat, Caro nu mai poate decât să ridice un lob înalt, dar scurt, mingea vine de sus la 3 metri de fileu. Poziția cerea clar un smeci, lovitură pe care Simona nu o stăpânește, așa că a încercat un drive-volé înghesuit, direct în plasă... 2-0 pentru Wozniacki.

Apoi, Simona a alternat nestingherită loviturile trimise în burta fileului, cu tentative de winner ratate, pentru că nu simțea mingea și nu avea ritm. Chemat la 0-5, Darren Cahill i-a spus lucrul cel mai potrivit, lecția Lendl: stai în punct, angajează-te în schimburi lungi, și de 20 de mingi, până îți intri în ritm. Deocamdată, ia mai multă marjă de siguranță în lovitură, nu mai face atâtea erori neforțate.

Din păcate, Darren a vorbit, Darren a auzit. Simona a continuat, inexplicabil pentru o jucătoare de raliu foarte bună, cum e ea de obicei, cu „smuciturile” necalibrate, dându-i cadouri Carolinei. Au fost una sau două situații, în setul 2, în care meciul se putea relansa, dar Wozniacki i-a anulat șansele lui Halep cu niște servicii plate, spre exterior, imparabile, capitol la care daneza a progresat evident.

Pe Andrei Pavel, sfătuitorul Simonei la Beijing, l-am văzut în situații similare stând în punct cu răbdare, lungind schimburile la maximum, pentru că nu simțea mingea și voia s-o lovească de cât mai multe ori.

Mă așteptam astăzi la un meci de anduranță, spre 3 ore; nu știu de ce Simona nu a vrut să și-l asume, deși Darren a întrebat-o retoric: „Ești pregătită pentru asta, nu?!”.

Acum, lucrul cel mai important este să-și scoată, împreună cu Darren, acest meci din cap cât mai repede. Încă poate să se califice în semifinale pe mâna ei, dacă o învinge pe Svitolina, aflată într-o formă nu atât de bună ca Wozniacki.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult