Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Simona – Caroline Garcia, cât de la Singapore la Beijing

Sportul dracului, tenisul ăsta!

Vă mai amintiți cum era Caroline Garcia în urmă cu două săptămâni, în finala de la Beijing? Puternică, invincibilă, dominând-o pe Simona cu o cadență înfiorătoare de servicii tari plasate și cu lovituri de ciocan pe forehand.

Ce s-a schimbat acum, la Singapore, de a învins-o Simona clar, 6-4, 6-2?

Un lucru pe cât de simplu, pe atât de important. Simo n-a mai lăsat-o pe franțuzoaică să conducă jocul. Garcia se simte foarte bine când poate să ia inițiativa și să lovească agresiv, dur și iute, închizând punctul. Două au fost căile cu care Simona a împiedicat-o să facă asta. 

Mai întâi, serviciul. Când a intrat, serviciul 1 a fost foarte bun, Simona făcând și 4 ași, față de niciunul Garcia. Când 1 n-a intrat, serviciul 2 a fost el foarte bun, lung, apăsat, cu efect, greu de returnat decisiv. Și când servești constant bine, îi diminuezi adversarei încrederea în propriile lovituri.

Apoi, jocul din câmp a avut o desfășurare aproape matematică. De câte ori Simona a fost pasivă, mulțumindu-se să retrimită ce-i venea de dincolo de fileu, Caroline a atacat cu lovitură tare și a câștigat. Când Simona s-a hotărât să lovească ea prima, mai aspru și mai rapid (de remarcat crosurile ascuțite cu dreapta), franțuzoaica s-a crispat și a greșit. Ceea ce s-a întâmplat și când, mișcându-se extraordinar, Simona a reușit să recupereze niște mingi foarte grele.

O altă diferență față de Beijing a fost prezența lui Darren Cahill. La 4-3 pentru Garcia în primul set, după ce Halep avusese 3-2 cu break, Darren i-a spus, în stilul său inconfundabil: „Nivelul e bun, servești bine, trebuie doar să nu-i mai dai free points, puncte câștigate ușor, fă-o să muncească pentru fiecare punct și o s-o depășești, căci joci bine”. Simona s-a ridicat și s-a dus rachetă la 6-4.

În schimb, la 2-1 pentru Simona în setul 2, antrenorul și tatăl Carolinei a comis o uriașă greșeală de on court coaching. Fata era încordată și a încercat să-i spună ce-o deranjează. La care, monsieur Garcia i-a tăiat-o brutal: „Nu contează. Tu să faci ce-am stabilit”.

Să n-o lași să vorbească!?!?! Dimpotrivă, antrenorul trebuie să asculte întotdeauna ce-i spune jucătoarea, căci ea e pe teren, ea știe ce-o doare. Poate s-o aprobe sau s-o contrazică, chiar energic, dar a nu o lăsa să se descarce, să spună ce are de spus, poate să blocheze comunicarea și să-i frângă psihicul. Asta s-a și întâmplat cu Caroline Garcia – a pierdut următoarele două ghemuri după ce a condus cu 40-0, iar în ultimele trei a fost aproape K.O. în picioare.

Simona arată bine, este cu capul la meciul pe care îl joacă, nu la a fi sau a nu mai fi nr. 1 mondial. O așteaptă o bătălie dură, cu altă Caroline, Wozniacki, care, în mare formă, a făcut-o una cu pământul pe Elina Svitolina.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nicușor Dan AP

Tudor Postelnicu, Ministru de Interne de tristă amintire al lui Nicolae Ceauşescu (1987-1989) şi fost şef al Securităţii comuniste (1978-1989), nu a rămas în istorie prin cine ştie ce ispravă, ci printr-o vorbă memorabilă rostită în timpul uneia din şedinţele procesului intentat, în 1990, foştilor demnitari comunişti: „Am fost un dobitoc”, a grăit acesta în încercarea de a se debarasa de trecutul nu tocmai onorant. Cu toţii facem alegeri proaste în viaţă. Foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu---

Privesc reportajele care relatează despre cei 100.000 de oameni din Prahova stând la cozi cu bidoanele să ia apă. Dacă ar fi fără sonor și cuvinte scrise pe ecran, aș putea să cred că sunt din Ucraina. De o săptămână în România se petrece o criză umanitară tipică distrugerilor provocate de război – dar încă fără război. România arată de parcă în toate instituțiile statului ar fi plantați sabotori profesioniști. De fapt, e vorba de impostori amatori. Amatori de bani mulți, câștigați fără să miște un deget – poate altă parte a corpului.

Citește mai mult