Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Simona – Caroline Garcia, cât de la Singapore la Beijing

Sportul dracului, tenisul ăsta!

Vă mai amintiți cum era Caroline Garcia în urmă cu două săptămâni, în finala de la Beijing? Puternică, invincibilă, dominând-o pe Simona cu o cadență înfiorătoare de servicii tari plasate și cu lovituri de ciocan pe forehand.

Ce s-a schimbat acum, la Singapore, de a învins-o Simona clar, 6-4, 6-2?

Un lucru pe cât de simplu, pe atât de important. Simo n-a mai lăsat-o pe franțuzoaică să conducă jocul. Garcia se simte foarte bine când poate să ia inițiativa și să lovească agresiv, dur și iute, închizând punctul. Două au fost căile cu care Simona a împiedicat-o să facă asta. 

Mai întâi, serviciul. Când a intrat, serviciul 1 a fost foarte bun, Simona făcând și 4 ași, față de niciunul Garcia. Când 1 n-a intrat, serviciul 2 a fost el foarte bun, lung, apăsat, cu efect, greu de returnat decisiv. Și când servești constant bine, îi diminuezi adversarei încrederea în propriile lovituri.

Apoi, jocul din câmp a avut o desfășurare aproape matematică. De câte ori Simona a fost pasivă, mulțumindu-se să retrimită ce-i venea de dincolo de fileu, Caroline a atacat cu lovitură tare și a câștigat. Când Simona s-a hotărât să lovească ea prima, mai aspru și mai rapid (de remarcat crosurile ascuțite cu dreapta), franțuzoaica s-a crispat și a greșit. Ceea ce s-a întâmplat și când, mișcându-se extraordinar, Simona a reușit să recupereze niște mingi foarte grele.

O altă diferență față de Beijing a fost prezența lui Darren Cahill. La 4-3 pentru Garcia în primul set, după ce Halep avusese 3-2 cu break, Darren i-a spus, în stilul său inconfundabil: „Nivelul e bun, servești bine, trebuie doar să nu-i mai dai free points, puncte câștigate ușor, fă-o să muncească pentru fiecare punct și o s-o depășești, căci joci bine”. Simona s-a ridicat și s-a dus rachetă la 6-4.

În schimb, la 2-1 pentru Simona în setul 2, antrenorul și tatăl Carolinei a comis o uriașă greșeală de on court coaching. Fata era încordată și a încercat să-i spună ce-o deranjează. La care, monsieur Garcia i-a tăiat-o brutal: „Nu contează. Tu să faci ce-am stabilit”.

Să n-o lași să vorbească!?!?! Dimpotrivă, antrenorul trebuie să asculte întotdeauna ce-i spune jucătoarea, căci ea e pe teren, ea știe ce-o doare. Poate s-o aprobe sau s-o contrazică, chiar energic, dar a nu o lăsa să se descarce, să spună ce are de spus, poate să blocheze comunicarea și să-i frângă psihicul. Asta s-a și întâmplat cu Caroline Garcia – a pierdut următoarele două ghemuri după ce a condus cu 40-0, iar în ultimele trei a fost aproape K.O. în picioare.

Simona arată bine, este cu capul la meciul pe care îl joacă, nu la a fi sau a nu mai fi nr. 1 mondial. O așteaptă o bătălie dură, cu altă Caroline, Wozniacki, care, în mare formă, a făcut-o una cu pământul pe Elina Svitolina.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult