Îmi amintesc privirea de o tristețe greu de pus în cuvinte a Simonei prin iarna lui 2017, când era spectatoare de tenis la complexul Stejarii, căci genunchiul rănit grav nu îi mai dădea voie să intre pe teren. Mai tare decât genunchiul o durea gândul că nu va mai putea să joace tenis – i-am simțit teama asta, și m-a înfiorat, căci știu ce înseamnă...
Două lucruri n-am înțeles la Karolína Plíšková. De ce a mai intrat pe teren, de vreme ce nu putea să se miște? De la prima minge, până la abandon, aproape că n-a lovit decât de pe loc – cum să speri la ceva în situația asta în fața motoretei Mobra Halep?
Și doi: ce s-a întâmplat în 24 de ore de la meciul foarte bun făcut de Plíšková în semifinala cu Vondroušová? Am văzut-o suflându-și nasul, cu ochii congestionați, a cerut asistență medicală pentru zona lombară, nu știm...
Ceea ce, repet, nu face mai puțin valabilă și valoroasă victoria Simonei la Foro Italico, după adevărata finală cu Garbiñe Muguruza!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp