Foto: Guliver Getty Images
Luminile de semnalizare, plasate la capătul aripilor, spintecă seara precum niște fulgere īn miniatură. Se lasă întunericul, cu totul, aproape am ajuns. Avionul e plin de români ce dorm cu capul pe măsuțele de pe spatele scaunelor, de români ce stau la coadă la baie, de români ce le întreabă pe stewardesele elegante: „Cât mai e?!". Cât mai e până vor avea o nouă șansă, cât mai e până vor vorbi pe net cu cei rămași acasă, cât mai e până îi va izbucni plânsul, - „Poate venim, mami, de Sărbători..." - dar vor strânge iarăși din dinți, cât mai e până la vot, cât mai e până la muncă... Ați observat cum pronunță cuvântul MUN-CĂ, cei din diaspora?! Aproape silabisit, tare, apăsat, cu sete de România lor, de România care nu merită, dar pe care o iubesc, cu sete de România ce le-a întors spatele, fix când au avut mai mare nevoie de ea.
Fata de lângă mine doarme tun. E plecată la studii, cum pleacă tot avionul ăsta și întreaga flotă, zi de zi. Rana asta care sângerează tot mai tare și pe care guvernanții au turnat doar populism pe post de rivanol. „Am scos țară din noroaie…” E doar apusul la orizont, începe coborârea.
Nu se vede niciun câine cu covrigi în coadă, sunt doar noduri de autostrăzi.
De la altitudinea prin care privesc pe hubloul avionului, luminile orașului dau impresia unui jar ce arde mocnit, înroșit de vântul ce suflă dinspre Canal: Anglia, Londra, Wimbledon.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
P. S. (pentru autor)Avionul era plin de români pentru ca zbura din ROMÂNIA spre Anglia. Foarte mici sansele sa fie plin cu congolezi...