În istoria tenisului sunt foarte rari jucătorii care au câștigat și la Wimbledon, și la Roland Garros. Jocul pe gazonul londonez are alți parametri decât pe zgură, iar Simona nu a participat, după Paris, la niciun turneu pregătitor pe iarbă...
Nici la 5-2 în decisiv, nici la mingea de meci pe care a avut-o la 5-4, nu am crezut în victoria ei. Era vizibil încordată, nu dădea drumul la picioare până la capăt, nu simțea terenul și lovea mai mult din brațe, fără corp.
Nesiguranța ei s-a văzut cel mai rău și clar la smash-ul pe care l-a avut în mână, lângă fileu, cu mai mult de jumătate de teren liber în dreapta – ca să nu-și schimbe poziția corpului, a lovit pe direcția adversarei, de unde a primit un retur pe linie...
Combinația dintre suprafață și jocul lui Su-Wei Hsieh a fost letală. Îndemânatica taivaneză practic nu liftează, toate loviturile ei sunt plate sau tăiate. Mingea vine astfel mai jos, mai drept decât o așteaptă Simona în tot restul anului, pe zgură sau hard. Lipsa traiectoriei balistice, fapt care cere să te bagi tot timpul sub minge, a făcut-o să trimită de multe ori în plasă reverul lung de linie, lovitura ei fanion.
Dacă adăugăm și deplasarea formidabilă a lui Su, care a scos exasperant serii întregi de lovituri decisive, știința acesteia de a pune scurte (Su-Wei Hsieh nu este fitecine, este câștigătoare de Grand Slam-uri la dublu și nr. 1 mondial), precum și dramul de noroc care i-a lipsit Simonei, avem imaginea înfrângerii.
Care nu prea este o surpriză. Dacă e să fim lucizi, Simo nu a fost nici pe departe pregătită pentru Wimbledon așa cum a fost pentru Roland Garros. Nu a crezut în șansa ei pe iarbă.
Urmează însă hard-ul american, unde cred că jucătoarea nr. 1 a lumii va investi mai mult...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
