Învingând-o clar, în semifinala de la San Jose, pe Elise Mertens, tigroaica lansată în salt spre Top 10 WTA, Mihaela Buzărnescu obține cea mai importantă victorie din cariera ei de până acum.
Mihaela a intrat pe teren cotată cu șansa a doua. Însă, în acest meci s-a văzut, mai mult ca oricând, că ea joacă, în fața unei adversare teoretic mai puternice, ca și cum ar fi favorită. Venită după un meci de înalt nivel, câștigat în fața Johannei Konta, belgianca a început în forță, „călărind-o” pe Mihaela în primul set, atât cu torpile decisive la linie, cât și cu o apărare caracatiță.
Uluitor este că, dincolo de izbucnirile verbale și lacrimale care, și ele, au făcut-o celebră, pe dinăuntru Michi rămâne adunată și tare, parcă spunând, la fiecare punct, pierdut sau câștigat, „Ești bună, dar eu sunt și mai bună, și nu se poate să nu întorc scorul”.
Neînfricarea Mihaelei, „aroganța”, într-un sens bun al cuvântului, s-au dus peste fileu asupra Elisei, îndoind-o punct după punct. Iar la lovituri, stânga în lung de linie, forehandul Buzărnescu a făcut prăpăd – cum am mai spus, este una dintre cele mai valoroase execuții din circuitul WTA.
Așa s-a făcut că în setul 3, Mertens (15 WTA) a arătat ca o aspirantă talentată în fața unei maestre, neizbutind să ia mai mult de un ghem.
La sfârșit de meci, Mihaela a venit la fileu, timidă, rezervată, ținându-și în ea bucuria. Tinerii și tinerele de azi sunt, nu numai în tenis, sfidători și agresivi. Cu un gest superb, tânăra Elise a sărutat-o pe Mihaela, recunoscându-i, afectuos, valoarea...
De astăzi înainte, Mihaela Buzărnescu este o jucătoare de clasă mondială.
Cât despre finală, dacă Mihaela își face tenisul ei, dacă ia inițiativa și conduce ea punctele, nelăsând nicio clipă jocul pe mâna adversarei, nu are cum să n-o învingă pe tenacea grecoaică Maria Sakkari.
