Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

World Class Buzărnescu!

Buzărnescu calificare

photo icon Buzărnescu calificare

Învingând-o clar, în semifinala de la San Jose, pe Elise Mertens, tigroaica lansată în salt spre Top 10 WTA, Mihaela Buzărnescu obține cea mai importantă victorie din cariera ei de până acum.

Mihaela a intrat pe teren cotată cu șansa a doua. Însă, în acest meci s-a văzut, mai mult ca oricând, că ea joacă, în fața unei adversare teoretic mai puternice, ca și cum ar fi favorită. Venită după un meci de înalt nivel, câștigat în fața Johannei Konta, belgianca a început în forță, „călărind-o” pe Mihaela în primul set, atât cu torpile decisive la linie, cât și cu o apărare caracatiță. 

Uluitor este că, dincolo de izbucnirile verbale și lacrimale care, și ele, au făcut-o celebră, pe dinăuntru Michi rămâne adunată și tare, parcă spunând, la fiecare punct, pierdut sau câștigat, „Ești bună, dar eu sunt și mai bună, și nu se poate să nu întorc scorul”.

Neînfricarea Mihaelei, „aroganța”, într-un sens bun al cuvântului, s-au dus peste fileu asupra Elisei, îndoind-o punct după punct. Iar la lovituri, stânga în lung de linie, forehandul Buzărnescu a făcut prăpăd – cum am mai spus, este una dintre cele mai valoroase execuții din circuitul WTA.

Așa s-a făcut că în setul 3, Mertens (15 WTA) a arătat ca o aspirantă talentată în fața unei maestre, neizbutind să ia mai mult de un ghem. 

La sfârșit de meci, Mihaela a venit la fileu, timidă, rezervată, ținându-și în ea bucuria. Tinerii și tinerele de azi sunt, nu numai în tenis, sfidători și agresivi. Cu un gest superb, tânăra Elise a sărutat-o pe Mihaela, recunoscându-i, afectuos, valoarea...

De astăzi înainte, Mihaela Buzărnescu este o jucătoare de clasă mondială.

Cât despre finală, dacă Mihaela își face tenisul ei, dacă ia inițiativa și conduce ea punctele, nelăsând nicio clipă jocul pe mâna adversarei, nu are cum să n-o învingă pe tenacea grecoaică Maria Sakkari.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult