Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Simona vrea!

S. HAlep

Înfruntând o jucătoare atipică – Kučová lovește cu ambele mâini și pe backhand, și pe forehand, o Monica Seleș mai blânduță – Simona a ales să forțeze controlul jocului, să atace ea prima, spre deosebire de defensiva la care a obligat-o nărăvașa Camila Giorgi. Într-un singur moment a renunțat, revenind la jocul de regularitate, pe greșeala adversarei: când a fost egalată la 3 în primul set, după ce condusese cu 3-1. Cauza principală: nu-i mergea serviciul, care, în primul tur a fost de bază. Bine e că Simona a găsit soluție pentru această situație.

După ce a reușit să se distanțeze din nou la 2 ghemuri, a reluat jocul ofensiv, fiind de neoprit până la 6-3, 6-1.

M-a bucurat mult s-o văd cum aleargă la scurtele dificile, îngropate, ale Kučovei. În urma unei accidentări grave, urmată de una mai ușoară, poate să apară o reținere subconștientă, o „frică” de a da drumul picioarelor la maximum. N-a fost cazul, pentru că Simona a țâșnit fără nicio ezitare agățând mingea și câștigând punctul.

Bună energia pe care a știut s-o preia din tribunele celei mai mari arene de tenis a lumii, Arthur Ashe Stadium, unde a ajuns prin surprindere, din pricina nedisputării partidei Osaka-Danilova. Și asta e poate cel mai important: Simona Halep vrea cu tot dinadinsul să joace din nou tenis la nivel înalt!...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult