Simți cine „te face”? Dacă nu, ai uitat lecțiile din cartier

foto: Daniel MIHAILESCU / AFP / Profimedia

Am trăit cea mai mare parte a copilăriei într-un cartier muncitoresc. Doar în vacanțe mai stăteam și la bunici. Ca mulți din generația mea, am petrecut mult timp pe stradă, cu cheia la gât. Dincolo de educația formală, pe care am avut șansa să o acumulez, nu am uitat niciuna dintre lecțiile învățate în cartier.

Am cunoscut și „golani”, și olimpici. Am legat prietenii și cu unii, și cu ceilalți. Faptul că unii nu performau în sistemul rigid și învechit al școlii nu-i făcea lipsiți de calități. Istețimea, caracterul puternic, abilitățile de lider îi ajutau să se impună în lumea destul de dură a străzii anilor ’90.

În cartier învățai repede cine e cine. Cine e șmecher și cine e fraier. Cine dă bătaie și cine primește. Cine stârnește interesul fetelor și cine nu e băgat în seamă. Într-un fel sau altul, fie câștigai respectul celorlalți, fie sufereai consecințele. (Nu vorbea nimeni pe atunci de „bullying” – era normalitatea vieții.) Dacă aveai curaj, nu acceptai să te facă cum vor unii care se credeau mai șmecheri.

Printre personajele din cartier exista acel „lache” care cerea mereu o țigară și-i făcea pe cei mai mici sau mai fricoși la buzunare. Chiar și când era prins, avea papagal și reușea cumva să scape. Exista și nea Cutărescu, mare șmecher de bodegă, dar care, după prea multe pahare, o dădea în SF-uri – Yeti, monstrul din Loch Ness, extratereștri și piramide. Apoi a dispărut o perioadă și, când a revenit, avea Merțan și țoale scumpe, nu pentru că era harnic și priceput la ceva, ci pentru că excela în a-i prosti pe proști.

Exista și „tocilarul” premiant, pupat peste tot de profesori, cu care părinții te comparau, enervându-te: „De ce nu ești și tu ca el?” Poate nu-l plăceai, poate mai făceai și mișto de el, dar când aveai nevoie, repede, înainte de oră, de tema la mate sau de cineva de la care să copiezi la lucrare, el era omul.

Ei bine, dacă viața nu te-a îndobitocit, ar trebui să-i recunoști pe toți aceștia și în politică. N-ar trebui să vin eu sau altul să-ți vâr sub nas ceva ce ar trebui să identifici cu ușurință.

Simion e șmecherul care căuta să te aburească și să profite de tine, mereu fățarnic și superficial, însă ambițios să urce cât mai sus în haită. Anii de activism și politică l-au mai domnit, i-au permis să-și rafineze tehnicile, dar, dacă dai jos costumul de pe el, e tot același. Nea Georgescu s-a întors peste ani cu Merțan și țoale scumpe, dar tot a votcă la PET miroase și tot la fel de gol pe dinăuntru a rămas.

Nicușor Dan e băiatul de la care îți luai în grabă, în pauză, temele și după care copiai la lucrări. Politica l-a mai șmecherit, dar, dacă dai jos costumul de pe el, tot același e.

Sigur că vrei să dai de pământ cu toți ciocoii ăștia lacomi, nesimțiți și plini de ei din politică, indivizi care nu dau doi bani pe nimeni în afară de ei și de-ai lor. Dar chiar cu orice preț? Lăsându-te prostit de unii și mai răi?

Lecțiile învățate în cartier se aplică și în politică. Tocmai de-asta te întreb:

Crescut aici, în România, chiar pui botul la treaba aia din SUA? Crezi că rechinul ăla fără pic de scrupule, pe nume Trump, care și-a petrecut toată viața pe terenuri de golf și vânând fotomodele, alături de toți miliardarii ăia care put a narcisism și lăcomie – ar da doi bani pe altceva decât pe ei înșiși? Chiar crezi că le pasă de „pulimea” care i-a votat? Că le-ar păsa cât negru sub unghie de România? Ce ar putea reprezenta pentru astfel de indivizi țara asta, că tot invocă unii și alții că „suntem colonie”? Cam ce-i Gaza pentru Trump?

Chiar crezi că România, așa cum o știi, s-ar putea descurca singură, când nici SUA, nici China, nici Rusia, Japonia, Germania sau Franța nu pot? Ce altceva te pune în genunchi în fața altora, dacă nu propria slăbiciune, propria submediocritate, obiceiul de a-ți fura singur căciula? Dacă ești bazat, nu pleci capul în fața nimănui – dar pentru asta trebuie să ai calități, să ai cu ce. Să ai și cu cine, ca să nu fii singur în fața unuia mai puternic sau a unei găști mai numeroase. Ai uitat lecțiile de bază din cartier?

Ce crezi că ar face Putin cu România și, mai ales, cu Moldova, dacă i s-ar oferi ocazia? Dacă s-ar alege praful de NATO și de UE, ce l-ar opri să ne facă pilaf? Ce putem face singuri? Cum ne apărăm? Nu vezi ce face în Ucraina doar pentru că așa vor mușchii lui? Chiar pui botul la propaganda rusească?

Te-au revoltat restricțiile din timpul pandemiei? Cum ar fi fost dacă s-ar fi întâmplat într-un regim precum cel de dinainte de ’89? Ai mai fi comentat atunci, cu riscul să ajungi la pârnaie sau chiar mai rău?

N-a fost bine că ai putut munci și călători liber în Europa? În anii mai grei, n-a fost bine că ai avut o șansă să scapi de sărăcia de aici? Că ți-ai permis o mașină bună, la alegere? Poate ți-ai permis și un concediu în Grecia, Turcia sau Croația. Ai uitat tenișii găuriți din anii copilăriei? Dacia aia în care vara mureai de cald și iarna îți înghețau mâinile pe volan? Asta dacă o aveai și pe-aia.

Ai prefera granițe închise, ca înainte de ’89? Să le treci doar când au unii chef să te lase, sau pe întuneric, înot, cu gloanțe șuierând spre tine?

Te deranjează cenzura de pe rețelele sociale? Că nu poți scrie, din spatele contului fals, chiar orice-ți trece prin cap? (Deși, cam poți.) Cum ar fi să ai internet doar când vrea statul, iar când nu, să ți-l taie? Mai mult decât atât, să te toarne vecinul că ai spus ce nu trebuie și să te umfle noua Securitate?

Te-a revoltat că au fost anulate alegerile din decembrie? Cum ar fi să „alegi” ca în Rusia sau ca în Belarus, cu președinte pe viață și partid unic?

Despre acest pericol este vorba. Nu doar despre Simion și Georgescu. Nu doar despre Trump. Ci despre un curent antidemocratic care e în plină expansiune pe tot globul. Unul care vrea să înlocuiască rahatul de politică pe care l-am trăit cu unul mult mai mare. Schimbarea nu înseamnă obligatoriu mai bine, așa cum au aflat și cei care au trecut prin fascism și nazism, al Doilea Război Mondial, ocupația rusească și totalitarismul comunist.

Dacă ajung peste tot la putere indivizi care nu dau doi bani pe democrație, pe principii și pe oameni, care vor să controleze tot și să nu răspundă în fața nimănui – atunci o să-l vedem, și tu, și eu, pe dracu’! – indiferent ce am crezut fiecare astăzi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp