sursa foto: Inquam Photos
Nu e dacă omul a fost un „bun samaritean” sau un individ care „a făcut o afacere” cu niște sărmani,
Nu e dacă azilul a funcționat după reguli scrise sau nescrise,
Nu e despre haiducia unui om care n-a vrut / n-a putut să se autorizeze sau despre complicitatea statului care scăpa de o povară trimițând pe bandă rulantă oameni necăjiți la Dumbrava,
Nu e despre spectacolul de forță al procurorilor sau despre destructurarea unui „grup infracțional”,
Nu e despre cine profită politic și nici măcar despre ipocrizia politicienilor care și-o trag voioși unul altuia plângând de grija săracilor.
Pentru mine, singura întrebare relevantă este despre oamenii care ajungeau acolo: A avut cineva de suferit? Au fost supuși la tratamente rele sau degradante, care le-au sporit durerea sau le-au adus sfârșitul? Nefericiții aceia culeși de pe drumuri, pe care spitalele de stat și autoritățile îi trimiteau cu ambulanțele „la Pașca”, au ajuns într-un loc în care au primit un pic de alinare sau și mai multă suferință? Pentru că, atunci când vorbim de „azile ale groazei”, e obligatoriu să ne uităm la oameni, nu la birocrație și acte.
PS. Știu disperarea care te cuprinde atunci când ai pe cineva la capăt de drum. Știu că în România nu există îngrijire paliativă, cu excepția notabilă a unui ONG care face această muncă admirabilă, dar care poate îngriji gratuit în spitalele sale doar 5000 de oameni, deși are 170.000 de cereri! Știu ce înseamnă să suni disperat la spitale și să ți se spună: „Mai bine moare acasă”. Iar cei care mor acasă, cu familia alături, sunt cei mai norocoși… Gândiți-vă la cei care nu au pe nimeni. Urâtă poate fi bătrânețea în această țară…
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sigur, întrebarea pusă în articol este foarte bună, poate chiar cea mai bună întrebare care se poate pune în acest caz.
Aș mai pune totuși două întrebări: dacă Pașca reușea să gestioneze acel cămin, pentru oameni fără speranță, aflați pe ultima sută de metri, de ce statul nu a făcut absolut nimic pentru a prelua el, ca stat european, zice-se civilizat - printr-o instituție de îngrijiri paliative a statului - ceea ce Pașca făcea ca persoană fizică? Și de ce același stat, care a preferat ani de zile să paseze această problemă lui Pașca (deși autoritățile statului au cunoscut mereu neregulile - lipsa avizelor, autorizațiilor, personalului calificat etc.), s-a trezit acum, brusc-deodată, să acuze bunul samaritean?
Problema este că aceste centre nu preiau aurolaci, homleși sau persoane din categorii similare, cererea de locuri în aceste centre fiind mult mai mare decât oferta.
Cum să crezi(ca unii cretineți anteniști care-și exhibă imbecilitatea inclusiv pe aici) că se poate face profit din așa ceva?!?...sute de oameni grav bolnavi, în stadiu terminal, foarte puțini cu pensii, zero proprietăți etc etc...chiar crede cineva mizeriile infecte subumane de la haznaua 3???
Și ce făcea cu banii, o ardea pe la Monaco, și-a luat vreun bloc NORDIS, orice idiot poate înmulți 30 de lei alimente de bază/zi/om x400 egal 12000 x 30 zile sunt 360000 de lei, un minim de mâncare, plus angajați(așa ziși voluntari), întreținere, energie, medicamente etc, foarte ușor se ajunge la 1000000 lei/lună...
Seful azilului si angajatii lui trebuie judecati pentru genocid. Toti angajatii autoritatilor care au lucrat cu azilul/lagarul ala de exterminare trebuie sa fie dati afara pe loc si ulterior cercetati penal. Toti, inclusiv primarii si consilii judetene.
Asta ar face orice om normal la cap.
Numai ca in romania, aia care lucreaza in establishment, vor da vina pe morti, asa cum se face mereu.
Scrieti degeaba, imi pare rau ca spun asta.
Pe cale de consecință se pare că și matale citești degeaba. Sau ești masochist.
Pentru dumneavoastra, toata stima!