Soluții pentru salvarea integrității Educației, în vremea imposturii

Pentru că presiunea mediatică, a opiniei publice e mare, pentru că subiectul Educația a devenit nu de multă vreme o „vedetă” în spațiul public, iar speța plagiatului coroana sa, graba în a legifera nu e încurajatoare.

Un cadru legal funcționează în dependență de calitatea umană, de integritatea acelora care îl pun la lucru. De aceea, mi se pare că e importantă insistența pe transparența funcționării studiilor doctorale. Recredibilizarea acestora nu e numai o chestiune de imagine, ci una de însănătoșire a sistemului.

Universitatea și pușcăria. Citesc despre efortul întreprins pentru a clarifica cadrul legal privind implicarea universităților în vizarea calității științifice a lucrărilor realizate în detenție care permit reducerea pedepsei deținuților. S-a pronunțat și Consiliul Național al Rectorilor. E o problemă majoră acum!

Doamna ministru al Justiției propusese abrogarea articolului din lege care permitea o astfel de reducere a pedepsei. Închisoarea nu este, totuși, locul pentru a face cercetare științifică. S-a abuzat de un cadru legal imperfect. Dar CSM și alte voci, parlamentare, au zis că, totuși, ar fi o discriminare, nu ar fi democratic: ce ne facem cu oamenii care sunt capabili de cercetare științifică și care, ghinion, ajung cândva la închisoare? Nu ar avea și ei dreptul să facă ce știu mai bine, adică cercetare științifică, și, astfel, să obțină reducerea pedepsei? Cu alte cuvinte, privarea de libertate și conștientizarea culpei pentru care ai fost condamnat, ar beneficia de „educarea” deținuților permițându-le să facă ceea ce făceau în libertate. Până la condamnare. Adică: erai bucătar, vei găti în închisoare, erai broker, vei face brokeraj, erai profesor de liceu, vei ține cursuri în celulă, erai manichiuristă, vei face manichiură, erai parlamentar, vei…(aici nu mai știu) și etc.

Posibilitățile de a trișa rămân chiar dacă va exista filtrul antecedentelor în materie de cercetare științifică. De pildă, persoana care a mai publicat lucrări științifice înainte de detenție reciclează o lucrare anterioară sau o avea aproape gata înainte de detenție și acum nu face decât să o finalizeze și să o publice 

Pentru mine problema de fond rămâne nerezolvată chiar în condițiile în care, pe de o parte, efectele articolului propus spre abrogare au fost suspendate până în septembrie, iar, pe de altă parte, va fi creat cadrul legal prin care universitățile vor certifica caracterul științific al lucrărilor realizate în detenție: cum va certifica acest cadru legal nou faptul că lucrarea a fost gândită, cercetată, realizată prin lucru efectiv în detenție? Ar fi fost o idee, pentru a demonstra o suspiciune de plagiat, ca Universitatea din București să-l invite pe dl Copos, de pildă, să susțină o conferință pe tema alianțelor matrimoniale ale principilor români din secolele 14-16. Urmată de întrebări și răspunsuri! Sau pe dl. Becali, văzut de un profesor în apropierea Sf. Augustin și Winston Churchill?

Posibilitățile de a trișa rămân chiar dacă va exista filtrul antecedentelor în materie de cercetare științifică. De pildă, persoana care a mai publicat lucrări științifice înainte de detenție reciclează o lucrare anterioară sau o avea aproape gata înainte de detenție și acum nu face decât să o finalizeze și să o publice sau copiază o lucrare existentă, nepublicată, și se consemnează în închisoare că „lucrează”. Începe să semene cu celebra replică: „Mircea, arată că lucrezi”. E, în continuare, posibil ca Justiția și Universitatea să ia leapșa. Universitarii știu cât de multe sunt posibilitățile de a fura, de a înșela folosite de studenți și chiar de colegi. Justiția, cu atât mai mult.

Decât să legiferezi, în spirit democratic, desigur, posibilitatea de care ar beneficia foarte puțini, dar care lasă în continuare deschisă poarta spre abuz și înșelăciune, mai bine nu ne mai jucăm de-a leapșa. Dar dacă, în toamnă, articolul cu pricina va continua să existe, modificat și cu concursul universităților, atunci regimul penitenciar va trebui să creeze condițiile proprii muncii de cercetare științifică pentru toate domeniile cunoașterii. Vom fi în continuare unici în Europa, suntem și acum, căci o astfel de prevedere privind reducerea pedepsei nu există nicăieri, și prevăd un corespondent al programului Erasmus pentru deținuții din Europa care vor dori, desigur, să beneficieze în detenția românească de condițiile de cercetare științifică, de supervizarea universităților românești. Astfel, se va iniția un nou tip de colaborare între penitenciarele românești și cele europene.

Universitatea și doctoratele. Recentele propuneri de modificare a legii 1/2011 privesc modificări ale cadrului în care se realizează și se finalizează studiile doctorale. În primul rând, trebuie observată delimitarea între ce a fost și ce va fi. Pentru titlurile de doctor acordate prin ordin de ministru, de până acum, procedura e mai clară: rectorul semnează decizia de retragere a titlului, cu avizul conform al CNATDCU, iar ministrul emite ordinul de retragere a titlului. Numai că nu e clar ce va aviza aici CNATDCU. Avizul conform înseamnă verificarea respectării procedurii la acordarea titlului. Dar la retragere? Acolo unde Comisia de etică a universității a argumentat fără dubiu și a decis că e vorba de plagiat, Raportul acesteia e temeiul pe care rectorul semnează decizia de retragere a titlului. În cazul în care nu există o contestație la această decizie a Comisiei, ce va aviza CNATDCU? Apoi, faptul că diploma va fi anulată nu înseamnă că ceea ce obținuse titularul ei în mod necuvenit, mai poate fi recuperat. Legea nu permite, se pare, acest lucru. Dar dacă e vorba de o calitate, nu de bani, dobândită pe seama ei, dacă e vorba de plagiate care ți-au permis cariera academică, funcții, participări la proiecte etc.? Interesant, DNA solicită acum ca o condiție a liberării, returnarea către stat a prejudiciului creat de deținutul X. Ar putea exista o măsură similară pentru acest tip de prejudiciu în lumea academică?

Ce va fi? Articolul 168 propune modificarea care permite universităților să acorde și titlul și diploma, după notificarea CNATDCU. Deși nu se specifică cine le va semna, e limpede, cred, că e vorba de rector.

Câteva întrebări.

În Nota de fundamentare care însoțește actul normativ supus acum dezbaterii publice, e menționată Comisia de etică a IOSUD (Instituția organizatoare de studii universitare de doctorat). Va fi ceva nou sau e o trimitere eronată la Comisia de etică a universității? Apoi, nu e clarificată terminologia: apar referințe la „instituția organizatoare de doctorat”, dar și la IOSUD (art.168, alin.1.1). Terminologic, sintagma „deontologie profesională”, folosită în Notă, e un pleonasm și trebuie înlăturată.

Pentru ce va fi, sar în ochi frecventele referiri la Codul studiilor universitare de doctorat, care va include mai multe prerogative. Codul încă nu e realizat. Presupunem că, de pildă, abrogarea acum a alineatelor de la 2 la 8 ale art.168 din lege, a conținutului lor, referitor la comisia de îndrumare și caracterul public al susținerii tezei, se vor regăsi în noul Cod al studiilor doctorale. Impresia e că, în absența unei explicații privind acest aspect, dar și concentrarea multor prerogative în noul Cod al studiilor doctorale, universitățile vor fi mai puțin transparente. Mai ales cu chestiunea plagiatului doctoral.

La același art. 168, noul alineat 10 (analiza de către Comisia de etică universitară a sesizării neregulilor la acordarea titlului de doctor) pare să dubleaze noul alineat 1.1 (CNATDCU atestă respectarea procedurii privind acordarea titlului) întrucât, din nou, se face referire la reglementările din noul Cod al studiilor doctorale.

Problema e: vor putea crea acestea și universitățile acel mecanism de integritate care să diminueze veleitarismul, impostura, plagiatul în cazul doctoratului? Cum va fi stimulată creșterea valorii doctoratului, a contribuției originale adusă de cercetarea respectivă? Dacă nu ne preocupă asta, vom constata, în continuarea, proasta clasare a universităților noastre în clasamente mondiale

Un cadru legal funcționează în dependență de calitatea umană, de integritatea acelora care îl pun la lucru. De aceea, mi se pare că e importantă insistența pe transparența funcționării studiilor doctorale. Recredibilizarea acestora nu e numai o chestiune de imagine, ci una de însănătoșire a sistemului. Degradat adesea de doctorate plagiate, de doctorate lipsite de valoare, sistemul Educației ar putea fi mai clar în delimitarea atribuțiilor și asumarea răspunderii. Că acestea sunt acum, prioritar, repartizate școlilor doctorale e un lucru bun. Problema e: vor putea crea acestea și universitățile acel mecanism de integritate care să diminueze veleitarismul, impostura, plagiatul în cazul doctoratului? Cum va fi stimulată creșterea valorii doctoratului, a contribuției originale adusă de cercetarea respectivă? Dacă nu ne preocupă asta, vom constata, în continuarea, proasta clasare a universităților noastre în clasamente mondiale. Ce condiții au acești doctoranzi, cum trăiesc ei/ele, ce eforturi fac în vederea documentării, cum pot face călătorii de studii, cât îi costă, de fapt, un doctorat performant? Când ei/ele evoluează într-un mediu academic destul de rigid, puțin deschis dialogului, minat de afirmarea anemică a eticii și integrității.

La ora aceasta, mi se pare că există o neclaritate de sistem în ce privește existența mai multor structuri cu atribuții în sfera eticii și integrității academice.

Pentru că presiunea mediatică, a opiniei publice e mare, pentru că subiectul Educația a devenit nu de multă vreme o „vedetă” în spațiul public, iar speța plagiatului coroana sa, graba în a legifera nu e încurajatoare. Vreau să spun că era mai bună o comunicare publică în sensul că mai e nevoie de 2-3 luni pentru a avea întreg pachetul modificărilor pentru chestiunea studiilor doctorale. Apoi, e utilă întotdeauna simularea situațiilor și a modului în care intervin diversele structuri cu atribuții privind executarea situațiilor. Să nu uităm că va începe și dezbaterea publică anunțată de președinție care, iată, presupune aproape doi ani de parcurs până la apariția unui nou proiect al Legii educației. Cea de acum, cu multele modificări incluse, o fac de nerecunoscut în multe părți ale ei.

Pentru a avea un sistem doctoral sănătos, preocuparea ar trebui să fie mai insistentă la bază, nu la vârful sistemului educațional. Dar asta e o altă poveste.

Trebuie încurajat efortul de normare și clarificare pe dimensiunea sistemică, și mai puțin sectorială. Dacă Educația e un element al securității …naționale, de ce nu investim, nu alocăm bugetar pe măsură și nu avem curaj să abordăm marile puncte nevralgice al sistemului? Nu aș fi vrut să fac o paralelă aiurea, dar lucrul se întâmplă sub ochii noștri: dacă NATO face asta, adică alocă resurse militare și financiare, pentru a întări flancul estic al alianței (Rusia e acolo, nu-i așa?, dar nu numai), atunci legiferarea în materie de Educație ar trebui nu să repare, să astupe goluri, ci să fortifice aliniamentele de bază ale Educației: integritatea, competența, transparența.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp