Nicu Pană

Cultura pervazivă în capitala banilor pare a fi aceea a unei totale și radicale deschideri pentru orice fel de tranzacție lucrativă. Inflație? Să fie, nu contează atât timp cât generăm venituri într-un ritm mai ridicat decât inflația. Dobânzi mari? Șomaj? Nu contează atât timp cât profiturile noastre ne permit să reinvestim în zonele ”corectate” de inflație. Dolar prea puternic? Care-i baiul? Vom putea cumpăra mai mult la Londra și Paris. (Foto: Profimedia Images)

În 2008, prin iunie am cumpărat primul meu apartament. Aveam 32 de ani și îmi aduc aminte că mă întrebam dacă nu acum, atunci când? Mi se părea că voi de rămâne de căruță, vorba mamei, dacă nu acționez atunci. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

„Eu nu vreu să trăiesc așa, dar nici nu voi să mor. O să vii, Nicușor mamă, la nunta mea? Îmi promiți? Să vii că mă supăr dacă nu vii.”

Am devenit oarecum nepopular în bula mea, suspectat de neconformitate ideologică, de miopie politică, de indulgență suspectă cu dușmanul valorilor democratice, liberale, europene. Am avut discuții dificile rezolvate doar prin suspendarea lor sine die într-un climat de nemulțumire reciprocă. (Foto: Guliver Getty Images)

Aș vrea să vă conving sa citiți o carte tradusă în românește: „Sapiens, o scurtă istorie a omenirii” de Yuval Noah Harari și încă una, din păcate din câte știu eu, doar în engleză și alte limbi de circulație internațională: ”Immortality” de Stephen Cave.

Ce vor fi făcând oamenii aceia - majoritatea cărora nu păreau să fi făcut altceva în viața lor profesională? (Foto: Guliver Getty Images)

Într-o dimineață de marți, în drum spre aeroport, am modificat setările ecranului pentru a afișa doar imagini alb-negru, cam cum „vedeau” vechile televizoare ale părinților noștri: Diamant sau Sport. (Foto: Guliver Getty Images)

Sunt dezamăgit? Firește. Vreau să mă cert cu resentimentarii, credulii și orbii care vor să-și apere moșia și țara de dușmani închipuiți? Nu. (Guliver Getty Images)

Un prieten de-ai mei a avut un asociat în afaceri sociopat. Vreme de șapte ani a trăit la început exaltat, apoi chinuit în mrejele unei minciuni pe care a dorit să o creadă și în numele căreia s-a lăsat folosit, șantajat și exploatat. ( Foto Guliver/Getty Images)

Dacă mâine am face un referendum cu o singură întrebare: Doriți să se legalizeze obligativitatea ca toți cetățenii acestei țări să fie sănătoși tun până la moarte? Care credeți că ar fi rezultatele? Îmi pare că în ciuda absurdității întrebării, electoratul ar clămpăni din ștampilă inexorabil: Îhî! Îhî! (FOTO: Guliver Getty Images)