Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Șperaclul Dăncilă

Viorica Dancila.

V. Dăncilă, angajată consultant de BNR. Întâi am crezut că nu văd bine, pe urmă a apărut poza pe ecran. Marele sfetnic Vasilescu Adrian Gură de Aur ne-a dăruit și o explicație: „Dna Dăncilă a fost prim-ministru, a fost europarlamentar multă vreme. Cunoaște toate căile din Uniunea Europeană. Cunoaște oameni ecologiști, din zona verde, oameni cu care a stat la masă, cu care a băut cafea, cu care a schimbat vorbe... Poate deschide uși...”.

Carevasăzică, dacă ești suficient de multă vreme o incompetentă și impostoare, te vei transforma automat într-o valoare – iată o axiomă din gândirea BNR. Dacă mandibulezi avec un barosan european la o masă, când te ridici ești înconjurată de o aură care-ți deschide toate ușile, mai ceva ca un șperaclu. Ca să nu mai vorbim de faptul, cu totul magic, că V. Dăncilă a băut cafea, stimați concetățeni, nu vreun nenorocit de ceai sau o fanta, CAFEA. Știți dumneavoastră ce înseamnă să bei o cafea la Europa? Habar n-aveți. 

Oare cum o fi reușit BNR s-o smulgă pe această Messi a consultanței din brațele larg deschise ale firmelor private? Rămâne un mister.

Avva BNR ne mai spune că persoana căreia i se oferea cu generozitate, de către Dragnea și Tăriceanu, posibilitatea să meargă la coafor când se discuta bugetul de stat și ea era prim-ministru, „a schimbat vorbe” cu oameni ecologiști, din zona verde. Verde – nu știam că România se zbate să intre în zona dolarului, credeam că e vorba de euro. Iar vorbele pe care le-a schimbat în limbi cu verzii, și cu oameni de alte culori, e-adevărat, deși numai două, au o bogăție de sensuri care le face imposibil de descifrat chiar și de superspărgătorii de coduri CIA și Mossad: „Yes, yes, he, he...”.

Acuma, totuși, mă gândesc, cu creierul meu întunecos, oare or mai ține-o minte „colegii ei, parlamentarii”, pe V. Dăncilă? Ce vorbă proastă, păi cum s-o uite, când distinsa a luat la sictir în direct taman plenul Parlamentului European – „Da, ce, credeți că am venit să vă dau socoteală?!”.

Ce să mai, V. Dăncilă a fost plantată la BNR ca să deschidă uși la UE – e clar, nu? O singură mică îndoială mai am – dacă doamna prim-ministru ar reuși să treacă un concurs pentru un post de ușieră la Bruxelles...

P.S.

Înțeleg că dl Mugur Isărescu are o datorie la dna Dăncilă de pe când cuplul Dragnea-Vâlcov Cavou umbla să-l scoață din funcție – dar de ce n-a angajat-o la el la cramă, că ie națională are?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Un bătrân de 70 de ani stă pe nisip, cu picioarele încrucișate, după moda asiatică, lângă niște cercuri trasate de el cu bățul. Din când în când, se ridică și se uită la cercuri de sus și învârtindu-se în jurul lor. Din depărtare, se aud catapultele Siracuzei, îmbunătățite de moșneag ca să lovească mai precis și mai departe, dar și mai aproape, când navele romane ajungeau la câteva stadii distanță de zidurile cetății.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Copil furios / sursa foto: Profimedia

Școala românească, deși ar trebui să fie primul spațiu de siguranță, a devenit un loc al performanței mecanice, unde succesul se măsoară în note, nu în caractere. Absența educației emoționale lasă copiii fără cuvinte pentru a-și exprima frustrarea, frica sau nevoia de apartenență, transformând aceste stări în pumni sau în agresiuni online.

Citește mai mult