Sportul pierde un game, însă adevărul câștigă setul

Foto: Getty Images

Am scris în ultimele zile despre toată povestea asta încâlcită, asemenea multor altor comentatori din întreaga lume. Am făcut-o cu tristețe, urmărind un spectacol jenant, în care tensimenul sârb s-a plasat voluntar în rolul principal.

O melodramă cu Nole travestit în Spartacus și Isus de către un public isteric, în frunte cu tatăl său, care a reușit să-l arunce în ridicol. O telenovelă cu Nole în rol de victimă crucificată de cruzii australieni.

Încă de la început, am spus că, din punctul meu de vedere, Djokovic a greșit grav. Fiecare nouă zi mi-a confirmat suspiciunile. Noi dovezi legate de deciziile dezastruoase luate de cel mai mare tenismen al tuturor timpurilor au demonstrat că omul Djokovic are serioase probleme etice și legale. 

Astăzi, s-a ajuns la un deznodământ pe care mulți dintre noi îl așteptam. Ministrul Imigrației i-a retras viza și dreptul de a mai intra în Australia în următorii trei ani. Sigur, deseară are loc judecarea apelului formulat de avocații tenismenului, însă este greu de crezut că decizia ministrului va fi întoarsă.

Spuneam că nu mă bucură faptul că marele jucător de tenis a pierdut viza și implicit, dreptul de a juca la Australian Open. Este o pierdere pentru sport, indiscutabil. Fără el, grand slam-ul de la Melbourne nu mai este la fel.

Cel mai bun nu mai e acolo, pentru a-și apăra titlul. Turneul va fi mai puțin competitiv și implicit, mai puțin valoros. Mii de oameni au dat bani grei pe bilete pentru a-l vedea pe Nole în acțiune iar acum sunt dezamăgiți.

Privindu-l pe Djokovic cum se scufundă în propriile-i minciuni, dezamăgind o lume întreagă (sau o bună parte din ea), am avut același sentiment cu cel trăit văzându-l pe Zinedine Zidane în finala World Cup din 2006, lovindu-l cu capul în piept pe Marco Materazzi. Era ultimul meci al carierei pentru Zidane iar el a ales să-l încheie așa, ca un mardeiaș de cartier.

O să spuneți că marele fotbalist francez nu era un golan, ci pur și simplu a fost un accident, a cedat sub presiune, fiind provocat de jucătorul italian. Poate că nu era, dar așa a ales să-și încheie cariera. Gestul ăla a rămas lipit de numele lui pentru eternitate. Sigur că e păcat ca o carieră ilustră să fie umbrită de o secundă de nebunie. Memoria noastră este însă, de multe ori, selectivă. Istoria, la fel. 

Probabil că această comparație, între Djokovic și Zidane, e un pic forțată. Totuși, chiar și așa, un lucru este cert: asemenea lui Zizou, Nole va rămâne în istorie drept un mare campion, care, la final de carieră, a fost implicat într-o poveste care nu-i face cinste.

Pe de altă parte, astăzi s-a întâmplat un lucru bun. S-a dovedit că legea trebuie să fie una pentru toți, indiferent că ești un simplu muritor sau un campion mondial.

Că nesocotirea regulilor trebuie sancționată drastic, pentru că doar așa se poate construi o societate bazată pe echitate. Că nu îți poți pune semenii în pericol, fără să suporți consecințele. Că indiferent cât de bogat și celebru ai fi, nu poți câștiga folosindu-te de minciuni și avocați.

Sigur, nu trăim într-o lume perfectă, în fiecare zi oameni bogați și celebri eludează legea și etica, pentru că pot și li se permite. Ideal ar fi ca toți să fie pedepsiți pentru faptele lor. Totuși, iată, s-a dovedit că se poate înfăptui dreptatea și la acest nivel.

Poate că-i doar o picătură într-un ocean, însă tot e important. Cazul Djokovic este, până la urmă, simbolic. Este un precedent, care poate-i va descuraja pe unii dintre cei asemenea lui. Este o victorie a bunului simț, dacă vreți.

Până la urmă, cred că despre asta este vorba, în final. Sportul pierde un game, însă adevărul și bunul simț câștigă setul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp