Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Star Wars – Forța se scoală

   Cel mai bun pilot al Rezistenței Republicane, prizonier, zace pe scaunul de tortură, cu figura însângerată, lucrat la fălci, milițienește, de trupeții lui Darth Vader. De ce? Ca să spuie unde e harta care duce la Luke Skywalker. Întunericimea Sa, Vader, apare din beznă și dă o înaltă apreciere faptului că rezistentul a rezistat la cazne și n-a divulgat nimic. După care face niște pase psi cu mâna înmănușată, rezistentul strânge din dinți, îi ies ochii, dar nu îl poate împiedica pe Darth Vader să-i smulgă din cap secretul.

Drept care, subsemnatul, iubitor de Star Wars din ăla vechi, vin și întreb: de ce era nevoie să se mai piardă vremea cu tortura la figură, nu putea Lord Vader să-i cotrobăie prin creier din prima?

Niște giganți ai gândirii de pe net îmi vor reproșa că un film SF nu se supune logicii, că acolo și prostia e la locul ei, și, de fapt, de când mă pricep eu și la SF? (am văzut postată, Dumnezeu are o grădină mare, și întrebarea asta).

Așa e, nu mă pricep, dar sun un prieten, unul Cassargoz, care zice că fantasticul (căci Star Wars nu e SF, aparține genului Fantasy) este ireal, nu și ilogic. Dimpotrivă, logica interioară ajută la cufundarea spectatorului în universul fantastic.

Dar înainte de a observa ca mai sus acțiunea lui Darth Vader, precum și alte stupizenii, (același pilot-erou se află într-o navă care se dezintegrează într-o explozie aproape atomică, după care apare peste o jumătate de ceas, fără o zgârietură, zicând că a scăpat fiind aruncat „mai într-o margine”) m-a lovit aspectul personajului, un fel de sperietoare de ciori subțiratică. Darth Vader din 1977 era înfricoșător, te trecea un fior când apărea, vocea lui James Earl Jones avea inflexiunile Răului, era malefic la modul impunător, nu se agita, ataca masiv, fără grabă, imperial. Ăsta de acum e un soi de fan Vader, costumat în Darth Vader, la un carnaval Star Wars.

Și are o sabie-cruce. Light Saber, sabia „laser” originală Jedi, nu are gardă, modelul fiind katana samurailor. Ce și-o fi zis regizorul Abrams, ia să facem o variație, după șase episoade, și a mai băgat două jeturi luminoase scurte, perpendiculare pe mânerul clasicei arme. Cu sabie gardată în cruce luptau cavalerii creștinătății – iată-l pe Darth Vader creștin.

Și bătându-se cu un negru și cu o femeie. O ia în freză de la amândoi. Negrul, un bucălat picat parcă din HBO Comedy, pafarist total în materie de duel Jedi, reușește, cu încredere în forțele proprii și entuziasm americănesc, să-l rănească din prima la coaste pe Maestrul Forței Întunecate. După care, pe Vader îl ia la poceală Rey, fata care schimbă ciomagul cu sabia albastră Jedi, îndată ce se scoală Forța în ea. Cu Albăstrița, ea i-o îndoaie lui Darth pe Roșioara, deși, mai devreme, zisa Albăstrița, mânuită de negrul Comedy, fusese dată peste cap de o simplă armă de metal, utilizată ca ghioagă de un soldat oarecare. Eu știam că sabia de lumină spintecă orice, cu ea, Qui Gon Jin, în episodul „The Phantom Menace”, săpa intrări în pereți de oțel groși de un metru... Ce vremuri!

Oricum, cu Roșioara lui crucită, bietul Vader ajunge să arate ca un activist de la Crucea Roșie, neînțeles, în fața femeii care îl sparge. E a treia superproducție de care dau cu ochii în câteva luni, după „Mad Max” și „The Martian”, unde femeia este cea mai tare din parcare, atât peste bărbatul negativ, cât și peste cel pozitiv. Bag de seamă că Hollywoodul ne îndreaptă spre matriarhat.

Forța s-o fi sculat, dar Star Wars a decedat. N-o să mă mai pot uita de acum la trilogia inițială, „A New Hope”, „Empre Strikes Back” și „The Return of Jedi”. Căci, dacă trilogia de mijloc era mai slabă (în special „Atacul Clonelor”), măcar nu folosea personajele, tiparele, situațiile din prima. „Star Wars – The Force Awakens” plagiază în stil pontist – 90 % din scenariu e calchiat după „A New Hope”: din nou o prăbușire în deșert, din nou Luke e căutat de răi, iarăși taraful de monștri cu trompe și tentacule care cântă la diverse instrumente, Steaua Morții, bătrânul care se lasă ucis, transferându-și moștenirea interioară către cel tânăr ș.a.m.d.

Calchiat și prostificat. Pare că un arierat mintal stă în spatele ecranului și apasă pe butoanele unui video game Star Wars cum îi vine, distrugând sistematic orice urmă de sense of wonder.

  Sau, cine știe, regizorul o fi vrut să facă o urmare nu la „Star Wars”, ci la „Space Balls” al lui Mel Brooks, și nu m-am prins eu...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult