Foto: Guliver Getty Images
În ultima săptămână au apărut în spațiul public apeluri în legătură cu plafonarea prețurilor, mai exact ca statul să intervină abrupt în piață pentru a stopa creșterea prețurilor produselor alimentare sau medicamentelor.
Întrebările care se pun sunt:
1. Funcționează plafonarea prețurilor?
2. Sunt consumatorii avantajați de plafonarea prețurilor?
În articolul de față voi răspunde la cele două întrebări analizând situația practică a Venezuelei, stat care a plafonat prețul produselor de bază și al medicamentelor.
Imaginile cu cetățeni care așteaptă la cozi nesfârșite pentru a achiziționa făină, lapte, pâine, hârtie igienică, în magazinele din Venezuela abundă pe internet. Asemenea imagini suprarealiste sunt însă unele normale în Venezuela. Din anii 1950 până la sfârșitul anilor ’90, Venezuela a fost o țară stabilă din punct de vedere economic și politic. În prezent, Venezuela nu numai că s-a prăbușit din punct de vedere economic, dar este și pe punctul de a deveni un stat eșuat. Iar acest lucru este cauzat de politicile economice eronate adoptate.
De ce în Venezuela lipsesc produsele de bază?
Cum ar putea o țară care a fost atât de prosperă să ajungă într-o situație atât de dezastruoasă? Pentru a înțelege fenomenul penuriei de produse din Venezuela, este necesară o analiză sumară a măsurilor economice adoptate de regimul lui Hugo Chávez și de către succesorul său, Nicolás Maduro.
Principalul vinovat în tragedia economică din Venezuela este intervenția factorului politic în economie, în special decizia plafonării prețurilor, decizie adoptată în timpul administrațiilor Chávez și Maduro. Decizia plafonării prețurilor este cea care a cauzat situația actuală și alături de alte decizii care au dinamitat mecanismele pieței libere, au transformat această țară într-un stat eșuat.
Un scurt istoric al tragediei economice din Venezuela
Începând cu 2002, Hugo Chávez a inițiat o serie de măsuri intervenționiste cu scopul de a preveni ieșirea de capital din țară. Aceste măsuri includeau exproprierea industriilor cheie, controlul asupra schimburilor valutare și plafonarea prețurilor.
În ciuda caracterului profund dăunător al acestor politici, intrările de capital, datorate prețului ridicat al petrolului, ofereau pe termen scurt posibilitatea efectuării de importuri de materii prime și al produselor de bază.
În aceste condiții, intervenția abruptă a statului în economie s-a dovedit extrem de păguboasă, întrucât începând cu 2006 plafonarea prețurilor a scos în evidență fragilitatea economiei venezuelene și a modelului intervenționist. Când prețul barilului de petrol a început să scadă, realitățile economice dure au început să iasă la suprafață.
Odată cu creșterea nivelului inflației la niveluri record, guvernul socialist din Venezuela a urmărit să interzică marjele de profit de peste 30 la sută prin reglementarea strictă a plafoanelor prețurilor la bunurile de bază.
În acest fel a fost adoptată o lege care a produs efecte ce au agravat criza economică în care se zbate Venezuela. Guvernul și-a continuat politicile intervenționiste prin înființarea unor comitete locale de aprovizionare și producție, care distribuiau hrană pentru susținătorii guvernamentali. Aceste măsuri au avut ca rezultat sărăcirea masivă a populației, singurii câștigători fiind susținătorii guvernului socialist, beneficiari direcți ai măsurilor de raționalizare.
Legile economiei trebuie respectate
Pe piața liberă, prețurile funcționează ca semnale atât pentru consumatori, cât și pentru producători, cu privire la cât de mult dintr-un produs sau serviciu trebuie să fie solicitat ori furnizat. Pentru producători, prețurile comunică dacă este un moment bun pentru a intra sau a părăsi o anumită piață. Pe de altă parte, creșterea prețurilor și potențialul obținerii de profit stimulează producătorii să intre pe acea piață.
În ceea ce privește consumatorul, prețurile mai mici indică acestora că este un moment bun pentru a cumpăra bunuri sau servicii. În general, prețurile mai mari descurajează consumatorii să cumpere un anumit produs sau să-i stimuleze să achiziționeze bunuri mai accesibile. Această dinamică duce în cele din urmă la un preț de echilibru care este rezultatul forțelor pieței, nu al deciziilor politice.
Când plafoanele de preț sunt puse în aplicare, acest mecanism este distrus. Un preț artificial scăzut îi determină pe consumatori să solicite mai mult din bunurile pe producătorii nu sunt dispuși să le furnizeze la un preț impus de stat. Când cererea depășește oferta din cauza plafonării prețurilor, apar grave dezechilibre.
Aceste plafoane arbitrare perturbă structura productivă a întreprinderilor și nu le permite să aducă bunuri pe piață într-un mod viabil economic. Nu este surprinzător că multe întreprinderi sunt obligate să suporte pierderi, mai ales dacă prețul stabilit prin plafonare scade sub prețul pieței reale, care este necesar pentru a face față costurilor operaționale. Întreprinderile mai puțin norocoase își vor opri operațiunile de producție, întrucât nu își vor mai permite să furnizeze bunuri pe piață, având în vedere prețurile stabilite artificial, din pix.
Întreprinderile care au mijloacele de a se adapta la aceste reglementări ajung să furnizeze mai puține produse sau unele de calitate inferioară. Apoi, consumatorii trebuie să facă față unei piețe care oferă bunuri mai puține și slabe din punct de vedere calitativ.
Funcționează plafonarea prețurilor?
Legile economiei sunt universale; ele se aplică țărilor dezvoltate în aceeași măsură ca și țărilor în curs de dezvoltare. Atunci când sunt puse în aplicare controale de prețuri, piața neagră va înflori. Niciun guvern, oricât de bine intenționat sau puternic ar pretinde că este, nu poate încălca aceste principii fără a suporta consecințe.
În economie, niciun guvern nu se poate juca de-a Dumnezeu, piața funcționează după principiul cererii și ofertei, nu după principii populiste. Cazul Venezuelei este unul la care trebuie să privim ori de câte ori teorii economice eșuate sunt considerate utile și posibil salvatoare.
Plafonarea prețurilor este una dintre acele teorii cu potențial maxim distructiv.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1) De cele mai multe ori cand spuneti economie spuneti capitalism.
2) A compara situatia din Romania cu cea din Venezuela e ca si cum ai compara o banala raceala cu ciuma bubonica. Nu cred ca nimeni cu capul pe umeri nu-si doreste intoarcerea Romaniei intr-un sistem socialist de balta cum se incearca in Venezuela. In cel mai rau caz daca se va considera necesara o asemenea masura cred ca e de bun simt sa asumam ca ea va fi valabila pe perioada carantinei + maxim 3 luni pana lucrurile vor reveni la normal.
3) In capitalism nimeni nu se multumeste doar cu profit. Se doreste profit maxim care de cele mai multe ori vine pe spinarea muritorilor de rand de la cel care munceste la acel produs la consumatorul final. Un scenariu cat se poate de plauzibil e ca daca lasam preturile libere pe o perioada nedeterminata este ca preturile la bunurile de baza sa creasca nejustificat. (cum de altfel s-a intamplat deja la bunuri "de sezon" (sa le spunem asa) cum ar fi mastile chirugicale)
4) Uitati un lucru. Nu toata lumea poate sa munceasca de acasa. Sunt intregi sectoare care momentan nu produc nimic, nu realizeaza nici un venit si se bazeaza doar pe economii, si cand acestea se vor termina, pe credite. Nu vad cum pe o piata libera bancile nu vor incerca sa profite la maxim de acest lucru.
5)Daca e sa urmarim evolutia preturilor in ultimii ani cred ca putem vedea clar ca nu au crescut enorm de mult, si sunt de parere ca daca ele ar fi inghetate chiar si pentru un an marja de profit nu va atinge nicicum cote negative.
In inceiere as vrea sa va urez sa veniti cu un articol bazat pe un studiu realziat macar "la botul calului" cu supozitii de bun simt privind impactul pe termen scurt al unei asemenea decizii (de exemplu studiind preturile unui produs de baza si prezentand marja de profit si cum a evoluat ea in decursul catorva ani) si nu cu scenarii prapastioase, exagerate voit in goana dupa senzational, comparand o potentiala decizie temporara pe un interaval relativ scurt cu nazuintele de reforma economica a unui dictator care habar n-are cu ce se mananca un model economic viabil, fie el capitalist sau socialist.