Foto: Prințul Harry și mireasa lui Meghan Markle, după ceremonia din Capela St. George (Guliver Getty Images)
Şi a venit şi momentul mult aşteptat, apariţia miresei, care a venit însoţită doar de copii, ocolind un pic tradiţia care cerea şi prezenţa unor adulţi, un alt semn că tinerele prinţese stau ferm pe propriile picioare. Copiii şi-au luat rolurile în serios, au salutat cu aplomb mulţimea, au zâmbit îngereşte şi şi-au văzut, cuminţi, de îndatoriri. Printre ei, copiii cuplului William-Kate, Prinţesa Charlotte şi Prinţul George, verişori şi câţiva fini ai Prinţului Harry. Apoi suspinele s-au aşezat comod pe bătăile de inimă ale celor prezenţi, la apariţia miresei.
Rochia a răscumpărat toate aşteptările. Poate că iubitorii de zorzoane s-au simţit un pic trădaţi, dar rochia lui Meghan a strălucit prin simplitate. Apariţia miresei a adus aminte de Diana, vălul lăsat pe faţă pare să fi fost un omagiu adus timidităţii Prinţesei Inimilor, care a păşit în acelaşi la fel în viaţa de prinţesă. Pe vălul foarte lung au fost imprimate toate însemnele naţiunilor care fac parte din Commonwealth, 53 la număr, foste teritorii ale Imperiului Britanic, un semn al preţuirii cuplului pentru căldura cu care au fost înconjuraţi şi un semn al implicării şi loialităţii cuplului faţă de proiectul Invictus, jocurile acestui an urmând să înceapă în luna octombrie, în Australia, plus însemnele Californiei, acel „acasă” al miresei. Eleganţa simplă a rochiei a fost gândită să pună în valoare atât vălul, cât şi tiara purtate de Meghan. Tiara, acel „ceva vechi”, împrumutat de la Regină, bătută în diamante, se pare că a aparţinut Reginei Mary of Teck (Queen May Mary), soţia Regelui George al cincilea, bunicii Reginei. Tiara a fost realizată în 1932, în jurul unei broşe care datează de la 1893.
De la abundenţa de tafta şi volănaşe din rochia Dianei, trecând prin dantela şi mătasea mult mai cuminţi din rochia lui Kate, rochia lui Meghan ne spune povestea unei fete simple căreia destinul i-a dăruit un prinţ. Una dintre fostele profesoare ale actriţei îşi amintea, într-un interviu, de candoarea fostei eleve, dar şi de implicarea acesteia, încă de pe atunci, în tot felul de proiecte legate de copiii dezavantajaţi, aşa că dragi fetiţe aveţi grijă ce vă treceţi în CV, într-o zi s-ar putea să vă caute un prinţ şi nu cred că vă doriţi să-l dezamăgiţi! Faptele bune se pare că se ţin, nestingherite, de cuvânt.
Mirele şi-a aşteptat mireasa în uniformă de gală, vizibil emoţionat, aşa cum ar trebui să fie orice bărbat atunci când o iubeşte doar pe acea femeie.
Invitaţii merită şi ei câteva cuvinte, ţinutele lor fiind foarte elegante şi acoperind cât mai mult din piele. Sofisticăreala impusă de englezi ne dovedeşte, pentru a câta oară?, că nu trebuie să ne expunem lenjeria intimă ca să epatăm. O singură tentativă de spate gol am văzut, dar camera a trecut sfioasă şi în mare grabă peste ea. Trebuie să mărturisesc că sunt un mare fan al ţinutelor Camillei, foarte rafinate, mai ales că ea trebuie să lupte continuu cu demonii ce o expun comparaţiei continue cu Diana. Deşi se spune despre britanice că sunt cele mai urâte femei din Europa, trebuie să recunoaştem că Regatul are cele mai frumoase şi mai elegante „babe”. Supusele Maiestăţii Sale, ajunse la a treia sau chiar la a patra tinereţe, au făcut furori în culori electrice şi croieli moderne. Regina însăşi ne-a obişnuit deja cu culori îndrăzneţe, azi luându-ne ochii cu un galben-verzui fosforescent. Mama miresei s-a păstrat, cuminte, într-un verde fistic, pal şi modest. Toate marile case de modă şi-au adus contribuția.
Intrarea în catedrală a miresei a fost însoţită de interpretarea, aproape îngerească, a compoziţiei lui Handel - Eternal source of light divine, cunoscută şi ca Odă la naşterea Reginei Anne, de către soprana galeză Elin Manahan Thomas.
Machiajul miresei a fost minimal, pistruii la vedere, cuvintele simple şi însoţite de zâmbete.
Cel mai pătrunzător moment al ceremoniei, rezonant cu măreţia catedralei, a fost discursul episcopului Michael Curry, din Chicago, o altă abatere de la tradiţie, dar cu atât mai emoţionant. Englezii prezenţi au fost luaţi prin surprindere şi cred că s-au dezmeticit cu greu. Un discurs despre puterea dragostei, despre aducerea ei, sub orice formă, în viaţa noastră, pasional, care te trăgea de mânecă, aşteptând să-i cânţi în strună şi să baţi din palme. Nu întâmplător a fost urmat de interpretarea melodiei „Stand by me” de către un cor de muzică gospel. Cineva a avut grijă să se joace un pic cu emoţiile mult mai reţinute ale britanicilor. A urmat un imn în interpretarea corului de copii al Catedralei St. George, a cărui istorie a început undeva pe la 1348. O altă surpriză a fost interpretarea, la violoncel, a compoziţiei „Pe urmele unui vis” („Après un rêve”) a francezului Gabriel Fauré (o poveste a doi îndrăgostiţi ce zboară deasupra oraşului, amestecându-ne un pic gândurile şi printre îndrăgostiţii lui Chagall, strângând amintiri pentru nopţile mai reci, în care îi va chinui frigul) de către un tânăr de 19 ani, din Nottingham, Sheku Kanneh Mason.
Meghan şi Harry au dat devoratorilor de mondenităţi un exemplu de eleganţă simplă, emoţionantă. Azi a fost o zi minunată pentru iubire.
Cum ar fi decurs nunta lor dacă s-ar fi ţinut la Bucureşti şi ar fi fost organizată de „autorităţi”? Vă rog să vă descătuşaţi imaginaţia şi să nu ne oprim doar la decoltee şi la lungimea rochiilor.
„Iubiţi!”, au încercat să vă spună Meghan şi Harry, de ziua lor, iar britanicii au început deja să vorbească despre primul copil. Iubiţi!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Eu mi-as fi dorit o rochie mai complicata. Ma gandeam ca poate nu avea voie sa o surclaseze pe cea a lui Kate.
Rochia de seara mi-a placut mult mai mult.
Predica episcopului Michael Curry, starul ceremoniei religioase, expusă în stilul american, a fost un mesaj puternic, un pic incomod pentru celebritățile care au asistat în catedrală, și extrem de provocator într-o vreme în care media promovează mai degrabă ura etnică, conflictele religioase și internaționale.
„Trebuie să descoperim puterea dragostei, puterea răscumpărătoare a dragostei. Și când vom descoperi asta, vom putea schimba lumea asta veche în una nouă. Dragostea este singura cale.” (Martin Luther King Jr. citat în predica de Curry )
Nuntă asta a schițat imaginea unei lumi în care diferențe rasiale nu mai separă oamenii, ci îi aduc împreună pentru a sărbătorii capodopera lui Dumnezeu: familia.