Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Sub munți

Sub munți

Există o grămadă de motive din pricina cărora o ființă umană poate fi tristă. De la dat afară din serviciu, până la a-i fi murit câinele sau a pierdut Dinamo. Indiferent de cauză, tristețea arată cam la fel.

Îmi amintesc însă figura unui om, de meserie ministru, devastată sub asaltul unui val de melancolie inclasabilă. Privea crestele înzăpezite scânteind în soare ale Alpilor, sprijinindu-și falca în palmă și strivind chiștocul în scrumiera vârfuită. Un abur de lacrimă plutea pe ochii săi de bătrân zeu al găinilor, pradă amurgului în plină zi. Părea să vadă ceva ce pentru restul lumii rămânea invizibil, undeva, la granița dintre înainte și sus. 

Rana sufletească i se citea pe chip, așijderea resemnarea în fața unui destin nemilos și nedrept. Un român înjunghiat pe la spate de frații lui.

A oftat și a rostit din rărunchi, clătinând ușor capul, fără să se uite la mine: „Nu mi-a dat și mie măcar un badigard, unu, că nu ceream șapte…”.

Între alte vipuri ale lumii, la Forumul Economic de la Davos, venise și Yasser Arafat. Am relatat într-o corespondență cum, în ciuda gărzilor în civil din jurul lui, am reușit să ajung atât de aproape de liderul Al Fatah încât aș fi putut să-l omor și dându-i cu o măciucă în cap. Cred că adevăratul său bodiguard, cel care îl ajutase să ajungă până la o vârstă înaintată, era însuși Allah.

Așa că l-am întrebat, off the record, nu era un interviu:

„Credeți că dorește cineva să vă omoare, domnule ministru?”.

Și-a aprins următoarea țigară din șirul nesfârșit al fiecărei zile. Cred că fuma și în somn, cu gesturi de somnambul.

„Nu. Cine să mă omoare pe mine? Eu aș vrea să-i omor, pe niște unii care nu sunt în stare să priceapă cum merge economia, dar să dea ordine știu, ca să ducă țara de râpă”.

Dânsul era, la bază, învățător și filatelist pasionat. Partidul îi incredințase conducerea ministerului Dezvoltării.

„Dar, atunci, de ce doriți să vi se dea gardă de corp?”.

Trăgea din țigară ca un înecat.

„Pentru că asta înseamnă că statul e conștient de valoarea mea. Că am o misiune importantă și că sunt de neînlocuit. Dacă aș avea badigard, aș fi băgat în seamă, nu vezi că nu mă întreabă nimeni nimic în afară de tine?...”.

Așa era, până și sârbul pe lângă care încercase să se dea în speranța că știe românește se îndepărtase zâmbind.

„Ar putea fi un motiv și faptul că nu sunteți foarte fluent într-o limbă internațională?”. 

Senchiu, no problem, jiomapel și niet erau cunoștințele, esențializate, de engleză, franceză și rusă pe care le declara în CV.

„Nu, domnule, de ce? Ceaușescu nu vorbea nicio limbă străină, și îl știau toți de frică, de la Nixon la Brejnev. Am translator, să vorbești pe limba ăluilalt e semn de slăbiciune”.

„Nu e, de fapt, un fel de trădare de țară, domnule ministru?”.

„Ba da, ziaristule, bine zici. Îți înșeli limba, îți vinzi țara! O să le spun asta și la Partid”.

Se mai luminase la față.

„Bine, dar, mă gândesc, nu puteați să vă angajați un bodiguard privat, de la o firmă? Cât poate să coste?”.

„Noo, păi ce să fac eu cu el? Badigarzi din ăștia au toți șmecherii și hoții. Toți au mașini de jde mii de euro, se duc cu elicopteru la cârciumă, au vile cât castelu și bătăuși care să-i păzească. Eu nu sunt nici hoț, nici șmecher, eu sunt ministrul Dezvoltării în Guvernul României, mie să-mi dai sepepist de la stat, că muncesc șaișpe ore pe zi și de ce am eu în cap atârnă soarta țării!”.

Ultimele cuvinte aproape le strigase.

„Dar sunteți credincios, ortodox, nu?”.

M-a privit lung.

„Sigur că sunt. Mă duc la biserică, cu nevastă-mea, de câte ori am timp, citesc seara din Biblie, am duhovnic, mă spovedesc…”.

„Aveți păcate?”.

„Cu gândul, fiule, păcătuiesc mult cu gândul”.

„Sunteți credincios, deci știți că ați primit prin botez un înger păzitor, care să vă apere de rele. Nu e mai tare îngerul păzitor decât sepepistul?”.

Chelnerul îmbrăcat ca un lord ne-a întrebat dacă mai dorim ceva și s-a retras discret. Se așternea umbra peste munții fermecați de deasupra Davosului.

„Îngerul păzitor, dragule, îți este dat ca să te apere mai degrabă de tine. Necuratul nu-ți poate face rău decât dacă îl lași. Îngerul îți păzește mai întâi sufletul, ca să nu alunece, nu trupul. Dacă tu împiedici îngerul să ajungă la tine, el nu te poate ajuta. Dacă ochiul sufletului îți este închis și urechea astupată, nu vei auzi strigătul de primejdie al îngerului și nici nu vei vedea semnele pe care ți le pune în cale.

Sepepistul poate să te ia în brațe și să te trântească la pământ ca să te scape. Îngerul păzitor e fratele tău întru Domnul, nu e sepepist”.

Vreo zece secunde, am păstrat tăcerea.

„N-ați fi vrut să fiți mai degrabă ministrul Cultelor? Și al Culturii, bineînțeles…”.

„Nu, că asta-i ușor. Cu economia-i greu. Să faci la oameni locuri de muncă, autostrăzi, să aibă putere de cumpărare mare, să-și ia case, aici, în țara lor, să facă copii, nu să plece prin străinătăți. Dacă nivelul de trai e bun, să vezi cum răsare și cultura”.

„Dar credința? Depinde și ea de situația economico-financiară?”.

„Cum să nu. Când are omul bani, atunci e mulțumit, are un preaplin sufletesc, se duce duminica la slujbă, face donație la Biserică; îi dă lui Hristos ce e al lui Hristos. Dar din dar se face Raiul…”.

„Credința în Dumnezeu nu trebuie să fie necondiționată, nu trebuie să continui să crezi și atunci când îți merge rău, sau poate tocmai atunci mai cu tărie?”.

„Ba da, dragule, dar asta nu e pentru orișicine”.

„Știți, în Olanda, de pildă, unde nivelul de trai este mult peste al nostru, au închis aproape toate bisericile, sau le-au făcut magazine și muzee, că nu se mai ducea lumea…”.

„Aia e o țară stăpânită de Diavolul. Acolo se împreunează bărbați cu bărbați și femei cu femei, nu se mai fac copii, se vând drogurile la liber. Când pune ochii Nenumitul pe un popor, nu se lasă până nu-l ticăloșește de tot…”.

„Și pe noi nu poate să ne ia dracul?”.

„Nu, nu poate ca să ne ia, că aici e Grădina Maicii Domnului. Asupra României stau îngeri de pază, de asta noi ne păstrăm credința noastră ortodoxă, facem Catedrala Mântuirii Neamului. Crezi că Ceaușescu a căzut că așa au vrut americanii și rușii la Malta? Nu, copile, a pierit de Nașterea Domnului, pentru că s-a atins de biserici!”.

Seara târziu, am mai trimis la ziar o corespondență despre Elveția ca sanatoriu și teren de golf șprițat cu zăpadă.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Multe dintre comentarii se incadreaza la categoria 'analfabet functional', Nu le-am numarat, dar cred ca dpdv statistic, cifrele se pupa. Se 'pupa' in sens figurat, prostilor!
    • Like 0
  • Intr-o tara ca Romania unde poti fi oricine si orice nu uitati sa fiti cretini. Deviza de la Ceausescu pana in prezent gasita pana si in analele religiei dar mai ales in gradinile "maicelor Domnului" pline de cocalari si tate exorcizate. Si cum totul dar totul in acest budoar legislativ spiritual de cazan de tuica balcanic romanesc este scos din CONTEXT aveti liber de la mine sa rumegati variantele prin care sa ma contra-ziceti. Visam si eu la Elvetia Olanda etc. ( civilizatie ) si ma gandeam de-al dracului cum pot pacatui mai des.....
    • Like 0
  • antonia check icon
    Phii, ce noroc pe capu' nostru ca ne-am nascut in Gradina Maicii Domnului; de aici ni s-o fi tragand si inzestrarea la capitolul conducatori ?
    Sigur noi avem cate doi ingeri badigarzi / cetatean... la cate pacate avem....suntem in mare pericol sa ne ia dracu' la un moment dat ; desigur, mare parte din pacate se mai iarta cu cate o biserica noua, un mertan nou al vreunui popa, o donatie, o apa sfintita...
    • Like 0
  • https://ziare.com/marcel-ciolacu/presedinte-psd/interviu-valeriu-nicolae-omul-care-vaneaza-cv-urile-parlamentarilor-deocamdata-eu-nu-mai-beau-ceai-am-alergie-la-poloniu-1627152
    • Like 0
  • Corina check icon
    Când a fost Yasser Arafat român, ministru al Dezvoltării la noi și ortodox?
    • Like 0
    • @ Corina
      Cu tot respectul doamna, va rog sa recititi mai atenta textul si o sa constatati ca avem de-a face cu doua personaje : Arafat liderul Al Fatah si personajul imaginar dornic de ,, a fi bagat in seama ,, prin atribuirea unui ,, bodygard oficial ,, . Este un eseu reusit al d-lui CTP care creioneaza cu ironia si tusa caracteristica domniei sale , un personaj politic al zilelor noastre .
      • Like 7
    • @ Mihai Romanciuc
      Corina check icon
      Mulțumesc. Am recitit. E ca prin ceață trecerea. În orice caz, nu mi l-a făcut complet antipatic pe ministrul român doritor de bodyguard și poate că nici nu a vrut. Vorbește bine despre îngerul păzitor, de exemplu.
      • Like 1
    • @ Mihai Romanciuc
      "Dacă aș avea badigard, aș fi băgat în seamă, nu vezi că nu mă întreabă nimeni nimic în afară de tine?...”.
      BODYGUARDUL acela cred ca i mai important decat ministrul dezvoltarii a dlui CTP.
      • Like 0
    • @ Corina
      antonia check icon
      Si eu am patit-o citind in graba, in stil multitasking; ramasesem in cap cu arafat- ministru roman...ulterior, cand timpul mi-a permis reintoarcerea la text, deoarece ceva nu se lega, am inteles ca nu am fost atenta la prima lectura
      • Like 1
    • @ antonia
      Corina check icon
      „Venise” din fragmentul despre Arafat era indiciul cel mai bun că făcea în paranteză o trimitere la ceva din trecut, dar nu a fost destul de pregnant pentru ceața din capul meu. :) Un „așa că l-am întrebat PE MINISTRU, off the record...”. m-ar fi ajutat. Ca gen, nu cred că e un eseu. Eseul nu prea e o operă de ficțiune, cu siguranță nu una cu dialoguri. În eseu autorul își expune direct viziunea, părerile despre ceva.
      • Like 1
    • @ Corina
      Eseu (fr. essai , incercare). Greu de definit ,deoarece denumirea de eseu este folosita de cele mai multe ori arbitrar , ptr. diferite tipuri de lucrari literare ,eseul, in genere , este un ,, studiu,, in care autorul isi expune , intr-o forma atragatoare , fara a epuiza problematica abordata , un punct de vedere personal asupra unei probleme literare , filozofice , politice , artistice etc. Din multe puncte de vedere textul poate fi considerat un eseu , o incercare.
      • Like 1
    • @ Mihai Romanciuc
      Corina check icon
      Încercări sunt multe! :)
      • Like 0
  • Culmea e că pe Arafat (Yasser) l-au pazit chiar evreii (care au si dejucat citeva incercari de asasinat) ca sa nu li se puna lor in cîrcă moartea lui care ar fi stîrnit toți arabii, știind că ăștia nu au multă minte.
    • Like 3
  • check icon
    Cicero spunea ca totul e vanitate in lumea oamenilor dar el traia in lux la vila si avea sclavi ca toti romanii respectabili.Asa si românii nostri dragi ,au vrut si vor si ei lux si sclavi indiferent de merite,costuri si principii.
    Diferenta e ca Imperiul roman chiar a lasat ceva in urma dar Romania prin ce s-a remarcat vreodata in istorie ?De cand ne stim parca plutim prin ere,laolaltă cu flora si fauna.Fara aspiratii ,fara consideratii si de o prostie salbatica.Doar un noroc la fel de imbecil ca si noi face ca am supravietuit in stare vegetativa atata vreme si ca mai existam si acum precum bacteriile adaptate la conditiile cele mai vitrege posibile dar fara constiinta .Probabil asta e conditia acestei supravietuiri cu orice pret.
    • Like 5

Îți recomandăm

Fetiță la laptop

Situația se poate schimba în orice moment și școli aflate acum în scenariul verde sau galben pot trece de pe o zi pe alta în scenariul roșu, dacă în cadrul lor vor fi confirmate 3 cazuri de Covid. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult

Scoala din valiza

„Educația digitală nu înseamnă neapărat distanțarea între copil și profesor. Și aici îmi vine în minte un alt exemplu: profesorii dintr-o școală din Ialomița, care au devenit dependenți de copiii pentru a putea să folosească mijloacele digitale și s-au apropiat de copii”.

Citește mai mult

Andreas Lier - BASF

„Mă duc aproape în fiecare dimineață cu bicicleta la birou, pe o distanță de 3-4 km, în timp ce vecinii mei adoră să-și conducă SUV-urile, să stea în ambuteiaje, să polueze aerul, lăsând o amprentă mare de carbon doar pentru a se simți foarte confortabil și a afișa simboluri de statut social”, dezvăluie Andreas Lier, CEO al BASF România, într-un interviu pentru Republica.

Citește mai mult

O afacere cu cânepă

Ionuț a plecat în India în toamna lui 2017 ca să viziteze cele șapte orașe sfinte. A luat această decizie după un an și jumătate în care a lucrat pentru o companie elvețiano-britanică din Praga, unde ajunsese ca proaspăt absolvent al unui masterat în Olanda, care nu și-a găsit nimic de lucru în țară.

Citește mai mult

Andrei Pitis

Andrei Pitiş, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din industria locală de IT, a investit până în prezent în 15 startup-uri, după ce în 2018 a demarat un proiect prin care vrea să ajute 100 de români să ajungă milionari în euro din startup-uri în tehnologie.

Citește mai mult