Nu reușesc să mă obișnuiesc cu obsesia asta națională pentru non-subiecte. Pare că nu avem altceva mai bun de făcut decât să o ținem langa cu chestii futile, să ne aruncăm asupra lor asemenea musculițelor atrase de becul incandescent, să le gonflăm până la saturație.
Dăm atâta importanță unor oameni lipsiți de orice substanță, încât ajungem să lăsăm în plan secund lucrurile cu adevărat semnificative, cele care ne influențează în mod real viețile.
Nu-i ușor să explici fascinația a milioane de oameni pentru false subiecte, personaje de vodevil, vulgaritate și lipsă de fond. Până la urmă, fiecare dintre noi are propriile sale resorturi, convingeri, experiențe, cărți citite (sau nu), proiecții, raportări la sine și la ceilalți.
Și totuși, trebuie să existe un fir roșu care îi leagă pe toți cei care își trăiesc viețile aproape exclusiv raportându-se la non-subiecte.
Nu cred că-i doar curiozitate. E ceva mai mult în fascinația asta extremă pentru circ ieftin, dramolete dâmbovițene, personaje grotești drapate în paiete și, în general, pentru orice spectacol superficial care ni se împinge în fața ochilor, pe o scenă tristă de iarmaroc.
E acolo un amestec de frustrare, ură și lipsă de educație, de complacere în mentalitatea de gloată, de neîmpliniri individuale și naționale, de lipsă de direcție și de speranță, de ratare permanentă, de renunțare la propria evoluție, de compensare a golului intelectual, emoțional și social prin bâlci extrem.
Poate că e mai ușor așa, să ne abandonăm propriile vieți, negăsind altceva mai bun de făcut decât să ne concentrăm pe ce mai zic și mai fac clovnii zilelor noastre. E mai comod, cumva.
Cititul, învățatul, competiția, reconversia profesională, adaptarea la nou, ieșirea din mocirlă, evluția – toate astea cer efort, sacrificii, timp și răbdare.
Căscatul gurii la Simion, Becali, interlopi transformați în celebrități, tute care fac trotuarul în prime time spre deliciul prezentatorilor TV care își văd audiențele urcând până la cer – ei bine, ăsta e comod, la un click de telecomandă sau de mouse distanță.
Aparent, căci în realitate ne costă enorm. Renunțăm la noi pentru a-i îmbogăți pe nerușinații care profită de gurile noastre căscate. Îi facem faimoși, îi distribuim, le umplem buzunarele de bani, chiar și când îi vorbim de rău. E tot parte din schemă. Cât timp se vorbește despre tine, câștigi.
Nețărmurita noastră pierdere de timp se transformă în faimă și bani pentru ei, cei care știu să profite de frustrare, renunțare și complacere în mocirlă.
Fiecare minut de atenție înseamnă un bănuț în plus în buzunarele lor, fiecare comentariu despre nu știu ce nuntă de iarmaroc mai adaugă un pic de putere în arsenalul unui profitor.
Iar în tot timpul ăsta, noi pierdem de la un capăt la altul. Timp și energie, respect de sine și dreptul de a visa la o viață mai bună. Toate astea, pentru a ne așeza ca sardelele la baza piramidei marelui circ. Ca să fim doar îngrășământ pentru buruieni.
Câte vieți părăsite pe marginea drumului, care își așteaptă în zadar posesorii ca să le trăiască un pic...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mai elegant decît atît nu pot sa mă exprim.
Majoritatea peste 55 de ani .
La momentul acesta privesc pe DIGI 24 cu tristețe. Se vorbește despre nunta lui simion cu mare seriozitate. Există și justificări: să fim și noi la curent cu viața AUR, să nu ne mai ia pe nepregătite succesul acestui partid.
Hai, că a avut succes strategia lui Simion, știe el ce face!
Apoi ,,acesta gasca mioritica cu mentalitati ,, dughinesti ,,,sunt sigur ca circula cu masini nemtesti chiar daca urasc ( cica ) neamul german .si tot ce tine de civilizatia germana ,Acesti ,,aur--olaci ,sunt un mare pericol ptr societatea romaneasca , deoarece , simpatizantii se aduna in gasti de interese politice cu idei legionare !! Aceste aspecte nu sunt de buna credinta si dauneaza democratiei fragile din Romania