Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Suntem într-o casă cu mansardă, în care lumina desenează spațiile casei: „Amenajarea acestei locuințe a durat un an de zile”

Dacă te numeri și tu printre cei aproape 8 milioane de români care locuiesc la bloc, în București sau în țară, atunci o locuință de 185 mp poate suna ca un vis frumos. Dacă, însă, adaugi în calcul timpul de care ai nevoie pentru amenajare, bugetul nemilos și strădaniile designerului de interior sau arhitectului și ale tale de a păstra firul roșu al proiectului, atunci e posibil ca imaginea unei case cu etaj și mansardă să devină mai dificil de îmblânzit. Totuși, nu imposibil: ne-a arătat noul proiect semnat de arh. Mihail Neagu (inedit.works) și micile tips and tricks de care s-a folosit pentru o amenajare coerentă.


Casa este, de fapt, rezultatul cuplării a două locuințe separate, iar proprietarii au fost implicați în amănunt în proiect alături de arhitect. De altfel, așa cum ne-a spus chiar el,

„Amenajarea acestei case, care a durat un an de zile, este reflexia a ceea ce se întâmplă atunci când beneficiarii îşi cunosc gusturile şi se implică alături de arhitect în găsirea celui mai bun răspuns la nevoile lor estetice şi funcţionale. Pasiunea lor pentru călătorii m-a ghidat în a lega o amenajare – colecţie de spaţii aparent diferite, dar care poartă o foarte stransă legătură indirectă”.

Lumina globală vs…

Parterul casei, fluid și deschis, este prins între două laturi complet vitrate, care lasă lumina naturală să inunde întregul spațiu. Este nivelul „public” al casei, cu living, dining și bucătărie, în care sunt primiți oaspeții. Trecerile între încăperi se ghicesc prin finisajele pardoselii.


De la livingul cu parchet din lemn de stejar alb, șemineu fals și un perete întreg pentru suveniruri…

…la diningul care repetă gama cromatică a livingului, are o masă „cusută” artizanal cu fire de cupru și este un spațiu de trecere spre celălalt capăt luminos și vitrat al etajului, așa că are nevoie de lumină artificială prinsă de lamelelele de pe plafon…

… și la bucătăria cu insulă pentru gătit inclusă și tente industriale.

…vs. lumina concentrată

Dacă etajul este și el un spațiu de trecere, așa cum ne-a spus arhitectul, cu o luminozitate moderată, mansarda, polul privat al casei, marchează o schimbare de registru – „vorbim doar de lumină zenitală, concentrată pe anumite obiecte”.

În dormitorul matrimonial, corpurile de iluminat sunt minimale, iar principala sursă de lumină este fereastra de deasupra baldachinului, exact „reflectorul” concentrat de care ne vorbea arhitectul mai sus.

Am putea spune că baia matrimonială se află sub albastrul cerului și nu am exagera decât pe jumătate. Cada stand alone este plasată și ea sub „reflectorul” ferestrei, iar plăcile de oglindă montate în pereți te fac să crezi că ai exteriorul la îndemână.

Fă legătura!

Scara inițială a casei, din beton armat, nu era suficient de sigură, așa că arhitectul a decis să o înlocuiască și să îi schimbe complet „atitudinea”: de la duritatea betonului la finețea grafică a barelor de metal.

„Deşi subiectul discuţiei este o casă pe mai multe niveluri, din păcate aceasta nu a beneficiat de un spaţiu care să sugereze legătura verticală între etaje. Ca urmare, casa scării este acum bordată pe contur de elemente metalice ce ajung din parter până în mansardă, precum nişte fibre verticale. Toate aceste elemente conlucrează la obţinerea unui legaturi pe verticală între spaţii”, a povestit arhitectul.

 

Spirala safe, care conectează toate zonele casei.

Fotografii: prin inedit.works 

Articol preluat de pe Designist.ro.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Kitsch... Și un an de zile? Un proiect de calitate făcut de un arhitect de design interior, si nu unul de construcții, se realizează in cel mult 2 săptămâni. Manopera nu poate dura mai mult de 2 luni. 1 an e absurd, in afară de cazul în care s-a realizat pe bucăți. Dar kitsch-ul se face mai repede.
    • Like 1
    • @ Dragoş Râmniceanu
      Sunteti specialist sau lucrati in domeniu? In caz contrar e doar o parere subiectiva neargumentata. Kitch-ul se poate face si “mai repede” in 2 luni, asa cum se poate face si in ani. Nu exista legatura de cauzalitate. Multumesc.
      • Like 0
    • @ Dragoş Râmniceanu
      Cand nu avem curaj sa iesim din alb gri si stejar, mai greu sa dam gres, intradevar... stiti cui sa i transmiteti.....Cat despre comentarii rautacioase, lasati o pe sotia sa isi dea cu parerea mai bine! Fiecare cu meseria lui.
      • Like 0


Îți recomandăm

CT Popescu-

Dacă drona dovedită a Rusiei, care se ducea în treaba ei, să omoare femei și copii ucraineni, a fost deviată spre femeile și copiii din Galați de o lovitură antiaeriană a armatei Ucrainei, după cum a declarat publicației BBC președintele Dan, fără să aducă vreo dovadă, atunci de ce mai expulzăm consulul rus?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Palatul Copiilor

Nu mai știu cu exactitate câte materii au fost, dar îmi amintesc că am trecut pe la Limba engleză, Limba franceză, Jocuri și Jucării, Literatură, Chimie, Astronomie și Pictură. În total, am petrecut cel puțin 6-7 ani la Palatul Copiilor, cei mai mulți în paralel cu școala, pe care am început-o în 1995.

Citește mai mult

bucatarie - Profimedia

Gătesc de când aveam cincisprezece ani și în ultimii cincisprezece ani, am încercat să-mi rafinez gătitul experimentând cu arome, ingrediente și tradiții culinare până când mi-am dezvoltat treptat un gust al meu, un gust pe care cei dragi îl descriu uneori ca pe o reflecție a personalității mele, aproape ca pe o narațiune subtilă compusă din condimente, ierburi aromatice și, de obicei, o atingere de lămâie ca o margine a clarității.

Citește mai mult