Cum ar fi dacă ne-am scutura capetele și ne-am aminti că nu suntem cu toții o turmă ignară? Că nu suntem la fel de ticăloși, de mincinoși, de leneși?
În Ministerul de Interne nu se află doar milițieni siniștri care au îmbătrânit în rele. Funcțiile de conducere nu sunt ocupate în totalitate doar de membrii „famigliilor” cu epoleți, în conducerea ministerului și în inspectorate nu se află doar politruci parașutați doar pentru a ajuta mafiile (și cele politice, desigur) să prospere. Există și oameni tineri care au ales uniforma pentru a aplica legea și a ajuta cetățeanul să se simtă la el acasă. Sunt și cadre care văd, simt și acționează normal, indiferent de vârstă și experiență.
Învățământul nu este alcătuit doar din țațe coafate ce așteaptă sacoșele cu mărțișoare sau cheta părinților cu ajutorul căreia își mai pot face un concediu la Paris. Nu sunt doar profesori isterici, cu nervii întinși la maximum, gata să pocnească peste gură un elev care iese din tipare. Nu toți directorii sunt argații județenelor de partid. Sau cel puțin așa îmi place să cred. Marea majoritate a pedagogilor sunt acolo pentru a ne educa copiii. Pentru că și-au ales drumul. Pentru că există vocație și dragoste pentru meserie și elevi.
În Sănătate, deși imaginea pe care o avem este mizerabilă, lucrurile stau la fel: nu au plecat chiar toți în străinătate, nu toți profesioniștii activează în Franța, Germania sau SUA. Există medici și asistente cărora încă le mai curge sângele din nas din cauza oboselii și a nervilor, din cauza gărzilor interminabile și a tratamentului suburban pe care îl primesc. În spitale mai există monștri, sindromul „Dumnezeului în halat” nu a dispărut și nu se va întâmpla prea curând, dar găsești și cadre medicale care sunt acolo pentru a vindeca. Pentru a te pune pe picioare atunci când îți crapă, efectiv, capul și inima.
Ceea ce par să nu înțeleagă, cel puțin deocamdată, acești oameni buni din sistem, este faptul că zecile de mii de cetățeni care ies în stradă să protesteze, nu o pot face la infinit (și) în numele lor. Amestecul de teamă și pasivitate nu face decât să transforme starea de fapt actuală într-un cancer social pe care îl vom înlătura foarte greu. Sau niciodată. În Grecia, chiar zilele acestea, statul dorește să restrângă dreptul de manifestație în stradă. Așteptăm să se întâmple și la noi acest lucru?
O fi bine, zic? O fi bine să mimăm interesul doar de sub plapumă, cu tastatura? O fi bine ca țara asta să fie condusă doar de personaje sinistre ca secretara din Videle, ajunsă „decât” Ministru de Interne?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.