Presa internațională și-a dat seama cât de importante sunt zilele astea pentru România. Și cât de strânsă e lupta. Într-un articol în ziarul influent din Olanda, „de Volkskrant”, se descrie faptul că în Bucovina majoritatea a votat in noiembrie pentru dl Georgescu și acum preia dl Simion ștafeta. Articolul numește Bucovina chiar inima extremismului românesc. E foarte interesant: trăind în Bucovina, pot să vă asigur că situația „on the ground” e una de liniște și pace, slavă Domnului. Foto Profimedia

În momente de cumpănă, varianta românească a evenimentelor pare tot timpul mai dramatică decât altundeva. Ieri m-am declarat optimist în legătură cu șansele pro-europene în turul doi, dar totodată ar fi bine să ne pregătim și de o posibilă victorie suveranistă. Și în cazul ăsta, societatea noastră o să fie mai dramatic afectată decât societatea americană sau una din Europa de Vest. Foto: Profimedia

Început de sezon turistic. Muncim cât putem ca să facem totul frumos și proaspăt. Tundem iarba, curățăm malul apei, plantăm flori. E vineri și mai am de terminat gardul – urmează să vină o familie pentru două nopți. Uit de timp și fug acasă să mă schimb, să-i primesc cum se cuvine. Când mă întorc, o parte din grup sosise deja: un domn în vârstă, fiul lui cu soția și un adolescent. Urma să mai apară și o soră, cea care făcuse rezervarea. foto: Facebook: La malu Bistriței

Ce am văzut în zilele acelea la Alțâna mi-a arătat ce se poate face când lucrezi cu pasiune pentru un scop:

Asta e cu viața modernă: poți să trăiești izolat în propria familie, fiecare în bula lui. Algoritmii social-media ne livrează doar informația care ne convine, exact potrivită cu profilul nostru, formând așa-zisele „echo chambers,” care sunt strict personale, unde nu pătrunde nicio știre nedorită.

Eu, bineînțeles, la vârsta mea, nu am TikTok. Studiez interviurile cu dl Georgescu pe YouTube, ca să înțeleg mai bine fenomenul. Am observat două cuvinte-cheie cu care dl Georgescu s-a dat de gol – compasiune și îngenunchere.

Mult am așteptat momentul - am ajuns în Metiș, (un sat săsesc nu departe de Agnita) – deschidem geamurile și obloanele casei ca să intre lumina și aer proaspăt de primăvară. Casa are 200 de ani și se află la un colț al satului pe o colină, sub doi tei uriași, bătrâni cât casa. (Foto: Inquam Photos/ Ovidiu Dumitru Matiu)