„Tu vorbești ușor. Tu ai ales să vii aici. La noi jumătate din popor e obligat să lucreze în străinătate”. Crăciunul olandezului din Cârlibaba și prăpastia dintre bulele pro și anti CG

Duminică dimineața, pe sobă fierbe încet o oală mare cu un ciolan de porc – pregătirile de Crăciun au început cu toba. Urmează sarmalele, salata de boeuf cu pui (era gluma mamei mele), friptura, cozonacul. La noi, ca și la voi – știți ce stres avem cu toții în zilele astea – mă pregătesc să fug din casă. Afară e soare și văd că s-a deschis pârtia; nu vreau să întârzii. Câinele dă din coadă în fața ușii; pentru el, postul s-a terminat – de azi înainte mai primește câte un os... Și mă gândesc: un post ciudat a fost, măcar de la 24 noiembrie încoace. De fapt, doar postul mai aveam în comun în casa noastră. Despre restul pot să fiu scurt: trăim în două bule diferite – una pro- și alta anti-Georgescu. Mai avem câteva zile să ajungem la un armistițiu de Crăciun, dacă pace e prea mult.

Asta e cu viața modernă: poți să trăiești izolat în propria familie, fiecare în bula lui. Algoritmii social-media ne livrează doar informația care ne convine, exact potrivită cu profilul nostru, formând așa-zisele „echo chambers,” care sunt strict personale, unde nu pătrunde nicio știre nedorită. I-am sugerat soției să nu se informeze doar pe social media, să se mai uite și la televizor, măcar pentru un pic de diversitate, un minim de echilibru. Prima dată mi-a spus că nu ar vrea să-și strice feng-shui-ul, dar apoi a găsit un post de televiziune de care nu știam că există – Realitatea Plus.

Freud a spus că isteria este condiția în care avem cât mai puțin acces la subconștientul nostru, și asta s-a văzut – parcă furia și frica ne-au preluat cu totul, lăsându-ne incapabili de a ne distanța un pic, de a relativiza lucrurile. Vorbesc de ambele părți: una cu furie mai mare, cealaltă cu frică mai mare. Dacă rămânem la suprafață, putem discuta la nesfârșit. Ce pentru unul este o lovitură de stat, pentru celălalt este o legitimă apărare a siguranței naționale. Ce pentru unul este dovada clară de minciună și legături dubioase, pentru celălalt sunt fabricațiile serviciilor. Este nevoie să căutăm în subconștientul nostru ca să înțelegem reacțiile noastre și pe cele ale celor de lângă noi.

Dezbaterea publică s-a supraîncălzit, încât un segment al societății pare să fi fost evaporat cu totul – segmentul anti-sistem pro-Europa. USR-ul, cu doamna Lasconi, alternativul moderat, a devenit invizibil. Au rămas doar două tabere: pro- sau anti-Georgescu. În această dihotomie, m-a întrebat cineva din Cârlibaba de ce „țin cu sistemul,” după ce i-am explicat că nu am încredere în dl Georgescu. Anti-Georgescu a devenit pentru mulți sinonim cu pro-sistem – cine ar fi putut prevedea așa ceva?

Dar nu despre politică vreau să vorbesc, ci despre „starea de spirit” – obișnuiți-vă, șansa e mare că o să fie la modă în următorii cinci ani pentru „neamul românesc.”

Un detaliu despre modul meu de lucru când scriu pentru Republica – la fiecare articol mă consult cu soția mea despre ce scriu; la urma urmei, România este țara ei, nu a mea. Tot timpul îmi dă feedback-uri utile și deseori mai adaug un argument, o glumă sau o zicală după comentariile ei. Nu ar fi corect să fac abstracție de opinia ei în momente în care nu ne înțelegem. În ultimul timp însă, nu am mai putut să cer sfatul ei – acum era fiecare cu… am uitat cum se spune în română, fiecare cu formarea proprie de opinie.

Îmi amintesc niște discuții amare – nu le repet, dar vă prezint câteva replici, ca să înțelegeți tonul dezbaterii:

• „Colonistule cultural, n-ai cum să ne înțelegi, dacă nu ești român! La noi nu merge cu una ca Lasconi!”
• „Mă bucur că voi înțelegeți mai bine situația – nici măcar nu vedeți că e doar o spoială de om iluminat, Călinul tău!”
• „Cine ești tu să măsori iluminarea lui, scriitorule de suprafață?”
• „Nici nu-ți dai seama cum ți-au spălat creierii – fii suverană în capul tău decât să te lași vrăjită de un șarlatan...”

Așa se terminau discuțiile care, fără excepție, începeau cu bunăvoința și un plan de a fi toleranți, dar cumva ne era imposibil să acceptăm o diferență de opinie atât de profundă, o prăpastie atât de adâncă... Nu pentru asta încercam să-l convingem pe celălalt?

Ne-am uitat împreună la podcasturile lui CG despre o viață mai curată, mai aproape de Dumnezeu, mai disciplinată, în cadrul familiei tradiționale, acasă, în România, mândri de țară.

Ce e rău în asta?

Nimic, dar președinte? Ce cauți la el găsești doar în tine! O viață mai disciplinată poți organiza doar tu, o viață mai credincioasă poți să creezi doar tu – să mergi la o mănăstire, în loc să stai o zi pe social media, e simplu – nu trebuie să vină altcineva să-ți organizeze viața.

„Tu vorbești ușor. Tu ai ales să vii aici. La noi jumătate din popor e obligat să lucreze în străinătate, cumva alungați de elita românească. Mulți au joburi mai prejos decât pregătirea lor, munca de care occidentalii fug, râzând de noi, imigranții. Nu ai scris un articol despre cum te-ai simțit când ai umblat cu Loganul tău cu numerele din Suceava prin Amsterdam? Așa ne simțim noi tot timpul, ca ultimii oameni din Europa.”

Da, te înțeleg, dar cum ar putea să rezolve dl Georgescu problema asta? El nu spune nimic concret despre soluțiile lui – la fiecare întrebare el răspunde cu multe idei vagi, terminând cu „poporul” sau „neamul românesc.”

„El reprezintă speranța și dacă ar fi capabil să schimbe starea oamenilor, poate o să vedem minuni. Totul e mental, totul e spiritual. Și, în afară de asta, nu vezi ce se întâmplă? Voi, tu cu ziarul tău, ați ales din nou să mergeți mai departe cu Iohannis și Ciolacu, fără nicio schimbare. Ei au folosit frica voastră ca să-i acceptați încă o dată fără să se schimbe nimic. Cine e manipulat, te întreb – noi, de ruși? Hai să râd! Care ruși, ăștia din PNL? Decideți o dată – am fost atacați de ruși sau de TikTok? Nicio acuzație făcută de voi nu s-a dovedit – mai degrabă voi sunteți manipulați de clasa politică! V-au băgat în ceață cu spaima lor... Georgescu măcar nu e parte din sistem, are alt discurs, mulți se inspiră de la el...”

Da, am văzut cum el a devenit eroul vostru, chiar un fel de duhovnic 2.0 cu sfaturile lui. Dar mă întreb, care duhovnic vrea putere? Eu aș vota pe duhovnicul meu președinte, dar, bineînțeles, că el nu ar candida. Pentru că nu vrea putere. El înțelege că credința este despre dedicație, despre inspirație și despre libertate. Libertatea este esența creației lui Dumnezeu. El nu ne obligă la nimic! Dar, câteodată, libertatea este greu de suportat – de acolo apare dorința de un lider puternic.”

„Auzi, poate Georgescu nu vrea neapărat putere. Nu vezi că nu organizează proteste? El așteaptă calm să vadă ce se întâmplă. El acceptă voia Domnului. Și încă ceva – nu ai spus că fiecare trebuie să-și caute drumul prescris de Dumnezeu? Cum spun taoiștii – când ai găsit drumul, totul se deschide singur... Parcă așa ceva se întâmplă cu Georgescu...”

Viitorul României rămâne incert. Pe lângă dl Georgescu, ceilalți politicieni de extremă dreapta din Europa par mici copii – voi vă pricepeți la superlative. În scurt timp o să se instaleze și dl Trump pe vârful stâncii maimuțelor – cine știe ce urmează?

Aici, PSD-ul măcar a făcut tot posibilul ca să ajungă dl Georgescu președinte – iar l-au pus pe dl Ciolacu ca o cârpă roșie în fața taurului furios – poporul român.

Dar, până la urmă, încă nu e Crăciun. Putem să respirăm adânc încă o dată. Noi, la Cârlibaba, poate ajungem la un armistițiu tip „agree to disagree,” o variantă săracă în fața sărbătorii mari, celebrând faptul că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu. Noi, oamenii, bineînțeles nu avem cum să iubim lumea cât El, dar poate suntem capabili de un pic mai mult decât în luna trecută. Divergențele noastre au aruncat o umbră peste postul Crăciunului, dar poate de Crăciun ne amintim iubirea!

sursa fotografiilor: arhiva personală a autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp