Campania pe care am început-o pe TikTok, „România, te iubesc așa cum ești!”, a fost timp de două săptămâni în deplasare – pentru că, deși iubesc Cârlibaba, nu vreau să limitez campania doar la acest loc.
Am abordat două teme în această perioadă și, în ambele cazuri, m-am simțit privilegiat. Mai întâi, am organizat un tur cu prieteni din Olanda pentru a cânta la orgile bisericilor săsești din Transilvania, împreună cu tatăl meu și doi prieteni muzicieni din satul meu natal.
Noi trei am învățat să cântăm la orgă în aceeași biserică din secolul al XIII-lea – orga fiind construită în 1793. Eu nu am ajuns la performanța celorlalți, dar iubesc în continuare muzica de orgă. De acolo mi-a venit ideea să-i invit pe prietenii mei să cântăm împreună la orgile istorice din Transilvania – sunt multe asemănări: bisericile din Transilvania sunt construite în aceeași perioadă ca cele din Olanda, iar orgile pe care am cântat au vârste diferite, dar cele mai frumoase erau tot din secolul al XVIII lea.
A fost o experiență de neuitat. Am fost primiți cu multă deschidere – aș zice într-un mod tipic românesc – în toate bisericile din Mediaș, Biertan, Richiș, Sighișoara, Sibiu și Codlea. Am asistat și la două concerte: unul de un nivel muzical impresionant, la Sibiu, și un concert fără pretenții, dar cu o atmosferă liniștită și sinceră, la Agnita – și fii atent – în trei limbi. M-a cucerit nu doar frumusețea orgilor, ci și viața muzicală vibrantă din Transilvania – coruri, concerte… Am putea spune că se întâmplă ceva frumos în Transilvania sau, și mai bine, că se întâmplă ceva frumos în România.
Și povestea încă nu s-a terminat aici. Dacă tot m-am transformat în „digital creator” pe TikTok, mă gândesc zilnic la ce povești mai am de spus. Fiind deja în Transilvania, mi-am dat seama că trebuie să filmez și cea mai frumoasă poveste pe care o cunosc de aici: povestea lui Ștefan Vaida și a fratelui său Eugen care, împreună cu voluntari din toată țara, salvează patrimoniul cu „Ambulanța pentru monumente” și cu Casa Voluntarilor din Alțâna.
Îl mai vizitasem pe Ștefan, pentru că, având o casă la Metiș, mă simt cât de cât vecin cu el. L-am consultat ca expert în conservare și restaurare și i-am promis că voi veni câteva zile ca voluntar. Acum am reușit să mă eliberez de alte obligații, iar acele trei zile de muncă la Alțâna, alături de un grup de voluntari tineri și inspirați, mi-au adus mai multă satisfacție decât o mini-vacanță la Dubai – care pare, pentru unii, culmea fericirii.
Am dat și un interviu pentru Turnul Sfatului, unde m-au întrebat dacă mă simt atras în mod special de istoria și patrimoniul Transilvaniei. Am răspuns că sunt atras de istorie și patrimoniu în general. Nu am o preferință pentru Transilvania sau pentru altă regiune a României, dar în Transilvania sunt mult mai multe urme ale Evului Mediu decât în Bucovina, unde locuiesc. E adevărat că în întrebarea pusă am observat și o tendință usor regionalistă, pe care am comentat așa - regionalismul mi se pare frumos când e vorba de exprimarea unei identități proprii, dar am o problemă când regionalismul devine expresia nemulțumirii față de țară. Înțeleg nemulțumirea – clar – dar retragerea în regionalism nu e o soluție. România este entitatea democratică în care se decide viitorul tuturor românilor, și toți trebuie să ne implicăm pentru a învinge clientelismul și nepotismul care încă domină la București.
Și, apropo, la Alțâna nu am văzut nicio urmă de regionalism: am lucrat cot la cot cu studenți și tineri profesioniști din toată țara pentru a restaura o casă cu istorie – exact acolo unde am găsit-o: în Alțâna.
Ziarul din Sibiu m-a întrebat mai departe: Ce schimbare ai cere de la statul român în legătură cu patrimoniul?
Eu aș propune un coordonator de patrimoniu – sau poate trei, România e mare, câte unul pentru fiecare regiune – care să faciliteze legătura între stat, proprietarii de monumente, restauratori, finanțatori și alți actori implicați. Și, bineînțeles, este nevoie de bani: subvenții pentru proprietarii care vor să-și restaureze casele istorice. Un proiect de restaurare este mai scump decât o simplă renovare, un geam din lemn a devenit mult mai scump decât un geam termopan – plaga monumentelor. Dar acești bani au un efect multiplicator: cresc valoarea imobilelor, se folosește forță de muncă locală, materialele sunt cumpărate din zonă, și cel mai important – are un efect pozitiv pe termen lung asupra atractivității turistice a zonei. Cheltuielile de stat investite în patrimoniu sunt, cum spune prietenul meu Gheorghe Băcanu în articolul despre datorii salubre – datorii care pot fi acoperite din veniturile pe care le creează. Chiar și străinii ar putea fi atrași să investească în case istorice din România, cu condiții clare. Banii lor ar intra în România, iar casa, oricum, nu poate fi scoasă din țară...
Cum ai atrage mai mulți voluntari străini?
La Alțâna m-am bucurat să văd doar voluntari români – în afară de mine. Se schimbă încet-încet atitudinea tinerilor din România, care devin tot mai dispuși să se implice în scopuri idealiste. Desigur, n-aș refuza voluntari din alte țări – schimburile de experiență sunt binevenite – dar cred că cel mai potrivit e așa: tinerii români sunt cei mai implicați și cei mai conștienți de ce fel de viitor are nevoie România.
Și noi – ce putem face?
E destul de simplu. Există inițiative ca cea a fraților Vaida – și multe altele – pe care le poți susține. Poți merge ca voluntar, să ajuți practic. Sau poți dona o sumă – cât de mică – pentru a-i sprijini. Schimbarea trebuie să înceapă de la noi. Deocamdată, nu putem aștepta prea mult de la guvern. Mai bine începem noi. Un exemplu concret: grupul de voluntari din Alțâna și Ambulanța pentru Monumente participă la maratonul din Sibiu pe 24 mai, pentru a strânge bani pentru Casa Voluntarilor din Alțâna. E simplu: îi puteți susține – pentru că merită.
Ce am văzut în zilele acelea la Alțâna mi-a arătat ce se poate face când lucrezi cu pasiune pentru un scop: tineri din toată țara, Ștefan – ca primul între egali – explicând cu răbdare elementele istorice și metodele de lucru, oferindu-le tuturor un rol important. Astfel s-a creat o realizare colectivă, în care a fost loc pentru fiecare. Abia aștept să-mi iau din nou câteva zile libere în toamnă, ca să particip la următoarea fază la Casa Voluntarilor. Poate mai am noroc, ca și acum, de o ciorbă delicioasă cu corcodușe!
foto: arhiva personală Daniel van Soest
Mai multe povești ale olandezului din Cârlibaba puteți vedea zilnic pe TikTok
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.