Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Paradoxul Columbiei: țara s-a schimbat, dar turiștii vin pentru aceleași experiențe extreme. „În Columbia, dacă vrei probleme, găsești probleme”

Turisti Columbia

“În Columbia, dacă vrei probleme, găsești probleme”, îmi spune prietenul meu Max, în timp ce mergem pe străzile unui cartier din Medellin, unde turiștii americani, europeni și israelieni vin în valuri,  în căutare de alcool, droguri și prostituate.

Este turismul cel mai păcătos pentru țara lui, spune Max, pentru că întreține reputația proastă a Columbiei, pe care oamenii educați și muncitori ca el încearcă să o schimbe. Max este cameraman și fixer pentru echipe internaționale de jurnaliști.

Columbia e departe azi de ce vedem în Narcos. Cocaină se mai produce în junglă, dar clanurile s-au mutat în Mexic. Cu toate astea, mulți turiști occidentali își doresc o Columbie în care să trăiască un sejur de experiențe extreme și aduc vagoane de bani să-și satisfacă nevoile. Evident că, cererea fiind mare, oferta e pe măsură.

De ce ne fascinează muzeele ororilor, rollercoaster-ele și filmele de groază? E probabil o înclinație naturală a omului spre adrenalină, dar o căutăm într-un mediu controlat, vrem să ne speriem, dar cu protecție.

Ei bine, aici se rupe filmul în Columbia. Pentru că Medellinul nu e un parc de distracții în care poți să accesezi butonul de panică atunci când se îngroașă gluma.

Barurile, cluburile și străzile din Medellin sunt viața reală, unde, dacă vrei probleme, găsești probleme.

Escopolamina sau burundanga este un drog foarte la modă în Columbia. Nu e de luat, e… de dat. El este arma fetelor frumoase pe care le agăți în club. Drogul ți se pune în paharul de cocktail sau în shot. 

Mulți sunt atât de… “îndrăgostiți”, că oricum nu sesizează la al câtelea pahar sunt. Victimele devin extrem de docile, își pierd voința și pot fi manipulate fără să știe ce li s-a întâmplat. De pildă, pot merge la bancă sau la bancomat și-și golesc conturile. Sau pot merge în camera de hotel să-și “doneze” toate oboectele de valoare.

“Am un prieten din Suedia care seamănă cu Brad Pitt, îmi povesteşte Max. Nimic nu-i rezistă, are multă încredere în el. Când a venit aici să se distreze, i-am spus, în timp ce căta pe Tinder: Don’t do crazy shit! În prima noapte a plecat la discotecă. Opt zile n-am dat de el. L-am găsit în cele din urmă în cel mai jegos hotel din Medellin, întins pe podea, tremurând, gol pușcă. A zis că nu-și mai amintește nimic”.

Turismul pentru droguri și prostituție este noul drog pe care turiștii îl aduc cu ei. El denotă ignoranță și o totală lipsă de respect pentru cultura și oamenii acestei țări.

 


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

CT Popescu

„Niels Bohr a fost un fizician danez, laureat Nobel pentru Fizică în 1922. Pe când era student, Niels Bohr a fost întrebat de profesorul său de fizică: Cum se poate măsura înălțimea unei clădiri cu ajutorul unui barometru? Bohr a propus aruncarea barometrului de pe acoperișul clădirii și măsurarea timpului în care acesta ajunge la sol. Bohr cerea nota maximă, iar profesorul voia să i-o dea pe cea mai mică.

Citește mai mult

pompa - combustibil

Conflictul din Orientul Mijlociu a avut o amprentă majoră asupra piețelor financiare. Pe lângă carburanți, gazele naturale, îngrășămintele sau aluminiul au devenit mai rare în diferite regiuni ale lumii, cu efecte variind de la creșteri de prețuri până la raționalizarea ofertei acolo unde deficitul a ajuns problematic. foto Profimedia

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Bag de seamă că a fi politician nu presupune decât întâmplător să înțelegi funcționarea economiei și deci să adopți politici sănătoase și durabile. Aproape că nu mă mir când un politician de vârf spune despre deficitul bugetar că îl deranjează într-un loc pe care pudoarea mă împiedică să îl menţionez. Și mai observ un lucru: pentru anumiți politicieni, repetarea acelorași enormități de foarte multe ori este un excelent mod, după mintea lor, de a face oamenii să le şi creadă.

Citește mai mult