“Nu ne vindem țara”, varianta columbiană cu cafea

Până să vină Starbucks în Columbia, cafeaua era gratis. Adică te duceai la cârciumă și beai cafea din partea casei.

Cafeaua băută de columbieni era însă proastă. Cafeaua bună pleca la export. “Părinții mei n-au băut niciodată o cafea adevărată”, își amintește Sebastian, fost CEO al Coca Cola în Columbia și apoi câștigător al titlului de antreprenor al anului.

Și a venit Starbucks în 2014, companie americană și “globalistă”, a cumpărat cafea columbiană și a vândut-o columbienilor. Oamenii au protestat: de ce să cumpărăm de la străini cafeaua noastră?! Doar că nu mai era “cafeaua noastră”, băută acasă sau “din partea casei”. Venea cu un alt ambalaj, o altă prezentare, cu conceptul de “coffee experience” (“stat la cafea”, spațiu, atmosferă) și… un alt gust, cel de export.

Chiar dacă nemulțumirile columbienilor erau atunci justificate, toți sunt azi de acord că Starbucks a pus bazele industriei moderne a cafelei în Columbia. După aceea au venit afacerile locale, iar unele au devenit adevărate imperii ale cafelei, cum este Juan Valdez sau Cafe Quindio, înființat de antreprenoarea columbiană Nubia Motta Camargo, care și-a propus să valorifice cafeaua de calitate și munca micilor producători locali.

Un proces similar a avut loc în România, unde corporațiile (“străinii”) au adus un tip de cultură care a permis apoi crearea și dezvoltarea afacerilor românești bazate pe reguli și piață.

În ciuda părerii generale, cafeaua columbiană nu e “din moși-strămoși”. Cafeaua s-a răspândit în lume din Etiopia și a ajuns în America Latină în secolul al VIII-lea adusă de misionari și comercianți.

Nici cafeaua, nici bananele nu sunt originare din Columbia. Mari suprafețe de junglă dispar chiar în timp ce citiți această postare ca să facă loc culturilor de cafea, banane, trestie de zahăr sau ulei de palmier.

Cafeaua se culege manual, pentru că arborele produce tot timpul anului și fructele au ritmuri diferite de coacere. Un culegător performant de cafea poate câștiga și 100 de dolari pe zi, adică atât cât câștigă o familie de la țară într-o săptămână.

În imagine: la o finca unde se produc cafea și trestie de zahăr; la finalul lucrărilor, s-au conciliat ecumenic aguardientele columbian și palinca maramureșeană.