Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Lecția de viață pe care am primit-o de la un ghid în Columbia: „Dacă noi putem să dansăm, să râdem și să ne bucurăm de o zi obișnuită, sper să puteți și voi”

Fetita autoarei in Medellin, Columbia

- Vi se pare că noi, columbienii, suntem veseli sau triști? ne-a întrebat ghidul, la finalul turului prin Medellín.

– Veseli all the way! am răspuns toți cei 18 participanți.

– Da. Clar, suntem veseli. Binedispuși, haioși. Dansăm, cântăm, ne distrăm. Deși am avut și avem parte de multe greutăți și de extrem de multe încercări. De zeci de ani. Când eu m-am născut, în anii ’80, Columbia era unul dintre cele mai periculoase locuri de pe Pământ (dacă nu chiar cel mai periculos). Bombe explodau aici săptămânal, în conflictele dintre grupările rivale. Prima mea amintire este cu un om care lua viața altui om. Ce trist, nu? Când eram de vârsta Mariei (n.r. fata autoarei), pe la 7-8 ani, patru colegi de clasă își pierduseră părinții în atentate doar în acel an. Trăiam cu o teamă continuă că poate nu mai ajung la finalul zilei. Că poate mor eu sau poate rămân fără părinți, fără cineva drag din familie. Nici acum situația nu este roz aici, a continuat ghidul.

Și totuși...

veseli all the way!

Mi-a rămas în minte răspunsul ăsta și felul în care s-a încheiat turul ghidat:

„Dacă noi, columbienii, putem găsi bucuria vieții și s-o trăim la maximum, deși ne este și ne-a fost greu și foarte rău, dacă putem să dansăm, să cântăm, să râdem și să ne bucurăm de o zi obișnuită, sper să puteți prelua asta și voi, de oriunde ați fi.”

Un mesaj super important, de care uneori uităm: să nu așteptăm ca ziua să fie perfectă ca să ne bucurăm de ea.

Enjoy life as it is.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Din perspectiva mea- a unui om care încearcă mereu să fie un bun creștin- suferința, necazurile sunt imposibil de evitat într-o viață de om. Unele sunt urmare a greșelilor proprii, altele vin din societatea în care ne naștem. Sigur că e foarte greu să treci peste o nenorocire personală, sunt cazuri care te dărâmă. Dar să fii trist, nemulțumit, deprimat, că te supără politicienii sau șefu de la serviciu, sau trenul care întârzie- astea, fără supărare, sunt banalități. Pe care nu le poți controla, așa că, în limita posibilităților, e bine să le treci cu resemnare. Sau cu un zâmbet. Cum zic versurile (recitate de Bob Rădulescu) :
    Și nu înțeleg de unde vreme pentru atâta ură/ Când viața este doar o picătură / Între momentul ăsta -care trece și celălalt...
    Și-mi pare trist și neînțeles/ Că nu privim la cer mai des/ Că nu culegem flori/ Că nu zâmbim
    Noi - care atât de repede murim...
    • Like 0


Îți recomandăm