Lecția columbiană: au avut necazuri mai mari decât noi, românii, dar sunt mai fericiți. Cum arată optimismul născut din suferință

M-a sunat mama panicată:

- Am văzut că s-a prăbușit un avion în Columbia…

Mama e la curent cu toate calamitățile: accidente, inundații, cutremure, războaie, epidemii… nimic nu-i scapă.

- Mamă, sunt bine, te sun eu dacă pățesc ceva. Te rog, nu te mai uita la știri!

Boala lumii de azi e pandemia de nenorociri. Orice ecran deschizi îți livrează o apocalipsă. Oamenii au ajuns să se desensibilizeze: pot să considere nu doar catastrofele, dar și ura, prostia, violența de orice fel ca fiind normale.

Columbienii pe care i-am întâlnit în călătoria mea au avut necazuri ceva mai mari decât noi, românii mai noi. Imaginați-vă că în anii '80-'90, tinerii din Medellin se considerau norocoși dacă treceau de 20 de ani. Copiii și adolescenții erau rǎpiți de carteluri ca să comită asasinate. Fermierii erau executați dacă refuzau să cultive coca.

Cu toate astea, oamenii de aici au puterea să fie optimiști. Nu știu, o fi de la muzică, o fi de la climă, o fi de la ploaia nesfârșită care spală orașul de toate păcatele. Cert e că oamenii ăștia știu să zâmbească, iar eu știu să spun: “Tienes una sonrisa preciosa”.

Columbienii au telefoane inteligente și viteze bune la Internet, dar nu stau toată ziua la pândă pe rețelele sociale ca să vadă pe cine să mai înjure. Calitatea vieții sociale mi s-a părut cu mult mai bună decât în România, unde oamenii au început să confunde realitatea virtuală, modelată de algoritmul rețelelor, cu viața reală.

Ca să ajungi aici nu e ieftin (prețul biletului Madrid - Medellin a fost 1100 de euro, e drept, luat “la plezneală”, pe ultima sută de metri), iar prețurile din mall, de la hoteluri și de la restaurante sunt mai mari decât în România. La bar, o bere mică e 20-30 de lei. În unele locuri sunt prețuri “pentru gringos” și prețuri pentru localnici. O pungă de cafea la 500g e intre 50-80 de lei în magazin. (O să vă spun mâine o poveste tare despre cafea, pe care am auzit-o aici).

Columbienii au înțeles că pot face bani mai mulți din turism decât din droguri, și nici nu mai moare nimeni. Dar asta a venit în urma unor lungi decenii de violență.

“Care e ingredientul secret care a transformat societatea voastră?”, l-am întrebat pe Sergio Fajardo, legendarul primar al Medellinului.

“Suferința!”, a răspuns.

Dintr-o uriașă suferință s-a născut o la fel de mare transformare.

“Dar voi, românii, cum sunteți?”

“Nouă nu ne lipsește nimic să fim fericiți”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp