Un copil poate petrece zeci de minute departe de locul unde alți copii se joacă, deși tot ce își dorește este să li se alăture. Pot trece câteva săptămâni sau chiar luni până un proaspăt licean să-și găsească curajul să intre în vorbă cu noii lui colegi. Cea mai mare problemă a copiilor și a adolescenților de astăzi este lipsa încrederii în sine. Iar asta stă în calea îndeplinirii dorinței pe care o au toți: să fie acceptați și să aibă prieteni. Aceasta este concluzia la care a ajuns Ștefana Mireț, fondatoarea școlii Manieres, care de 13 ani organizează ateliere de bune maniere, pe care le-a adaptat nevoilor prezente și de care se folosește pentru a-i învăța pe copiii de astăzi cum să interacționeze.
Ideea unui curs de bune maniere i-a venit în anul I de facultate, când se căra cu toată vesela din casă pentru a-i învăța pe copii cum să stea frumos la masă. Dar și-a dat seama că era nevoie de mai mult decât atât.
„Subiectele pe care le discutăm la cursul de bune maniere le-am dezvoltat alături de foarte mulți profesori, psihologi și părinți. Avem niște teme-cheie pe care le combinăm în funcție de nevoile fiecărei clase. Principala problemă a tinerilor este încrederea în sine, iar pentru ei contează foarte mult cum îi văd ceilalți. Și atunci, principalul subiect este legat de interacțiune. Practic îi învățăm să fie mai conștienți de ei și să vadă care sunt abilitățile lor. Îi învățăm cum să facă cunoștință, le explicăm cât de important este felul în care te prezinți prima dată, faptul că trebuie să zâmbească și să fie prezenți.
E mai mult decât bune maniere, este well-being, dezvoltare personală, recomandări de lectură, cum să te comporți, unde să te duci. E ca un filtru pe care îl creăm. Într-adevăr, totul a pornit de la bune maniere și asta e baza, dar manifestate prin jocuri de rol și adaptate cerințelor din ziua de astăzi. Pentru că bunele maniere sunt până la urmă niște abilități sociale”, spune Ștefana.
În 2023, platforma Republica vă invită să cunoașteți poveștile antreprenorilor români sau ale unor ONG-uri și care au avut curajul să investească în educație. Vom intra în lumea celor care au deschis grădinițe, școli, instituții private de învățământ și care au făcut din actul de învățare- indiferent de forma pe care o îmbracă sau de vârsta celor cărora se adresează- o afacere profitabilă, cu șanse de a se dezvolta în viitor. Dăm credit educației este un proiect editorial care este realizat în parteneriat cu Banca Transilvania, pe parcursul întregului an 2023.
„Majoritatea copiilor care asistă la bullying nu fac nimic”
Fie că este vorba de felul în care ar trebui să se comporte când merg în vizită, la locul de joacă, în spațiile publice, în avion sau la teatru, cum să fie atent la eticheta pe internet, cum să facă o prezentare, copiii învață bunele maniere prin jocuri de rol.
Ștefana lucrează cu voluntari, dar are și colaboratori, și livrează aceste cursuri atât în școlile de stat, mai ales în perioadele când se organizează Săptămâna Altfel, dar și în cadrul programului „Școală după școală”, precum și în școli private sau în cadrul unor afterschool-uri, acolo unde are la dispoziție un an pentru a aborda toate temele. Iar una dintre cele mai importante este bullying-ul.
„În jocul de rol pe bullying nu intervine nimeni. Este un prilej să atragem atenția asupra uneia dintre cele mai mari probleme din societate – faptul că toată lumea critică, dar nimeni nu face nimic, iar dacă face, ajunge să fie criticat. Majoritatea copiilor care asistă la bullying nu fac nimic, din păcate. Foarte rar martorul este cel care reclamă situația. De obicei se duce victima sau un adult. Dacă tot ai văzut, de ce nu faci ceva? Avem discuții în care explicăm la cine pot apela, la cum poate proteja victima în momentul agresiunii. Îi învățăm ce să facă dacă sunt martori și le explicăm că cel mai important rol este al lor. Pentru că dacă ești pasiv, ești la fel de condamnabil ca acela care face răul intenționat. Bune maniere înseamnă să fii prezent, să fii atent la tine și la cei din jur, iar dacă faci asta vei simți ce trebuie să faci. Sunt niște lucruri minime care țin doar de a observa. Bune maniere înseamnă simplitate, este o matematică a sufletului”, spune Ștefana.
„Poartă-te frumos, că mă faci de râs!”
Copiii nu mai reacționează și nu își mai ajustează comportamentul de teamă că își vor face părinții de rușine. Ștefana spune că acest lucru se întâmplă, pe de o parte, pentru că generațiile actuale nu sunt interesate de felul în care sunt percepuți părinții, iar pe de altă parte, pentru că nu au frică. Sunt însă mult mai sensibili, mai ales după pandemie, și au nevoie de un alt fel de motivație.
„De 13 ani îi văd cum s-au schimbat. Am participat la un proiect în care trebuia să-și imagineze omul viitorului. Și toți au vorbit despre importanța protejării naturii, de exemplu. Față de ceea ce se prezintă în media și cum sunt în realitate copiii și adolescenții din noua generație, este o diferență uriașă. E o generație motivată de faptul că poate aduce schimbarea. Sunt avizi să-și găsească rolul în societate și să știe că pot face ei o diferență. E o generație care nu are frică, dar este o generație foarte emotivă. Stau pe bancă dorindu-și să vină cineva să se joace cu ei, pentru că nu îndrăznesc ei să se ducă.
Sunt niște copiii cărora le place să se uite la natură, cărora li se pune telefonul în brațe, pentru că au prea multe întrebări, care îți spun verde în față ce gândesc, fără să te lingușească, sunt foarte direcți, dar au mai puțină încredere în ei. Însă, dacă au intrat pe făgașul lor, nu-i mută nimic”, spune Ștefana.
Copiii care participă la cursurile de bune maniere știu deja majoritatea regulilor de la părinți și bunici. De ce nu le pun în practică atunci când sunt cu ei? Pentru că sunt percepute ca alte reguli, iar părintele ca personaj negativ. Ștefana spune că sunt mult mai receptivi atunci când modelele de comportament vin din exterior, mai ales că sunt puse în niște contexte în care strălucesc.
Bune maniere de Crăciun
Ștefana își propune să ducă acest tip de ateliere și în companii, pentru a ajunge și la părinți, care să participe alături de copiii lor.
„Acum că tot se apropie Crăciunul, i-aș putea îndruma cum să-i implice pe copii în activitățile care au legătură cu ziua și masa de Crăciun. Pentru că ei chiar își doresc să facă lucruri. Să facă o listă de cumpărături împreună, să se gândească de ce au nevoie, să facă invitațiile, apoi așezarea la masa, trasarea sarcinilor – cine ia hainele invitaților, cine strânge vasele și așa mai departe. Nu este totul despre multă mâncare. E necesar să le dăm sarcini copiilor și fiecare să se simtă important cu ceea ce face, să simtă că este parte din proces. Pentru că toate acestea dezvoltă abilități și ei devin conștienți de relația dintre ele.
Îmi doresc foarte mult ca prin dezvoltarea abilităților sociale să unesc familiile, prietenii, oamenii. Să ajungă să le pese. Pentru că dacă îți pasă, începi să simți ce trebuie să faci”, crede Ștefana.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
"Răul, în societățile democratice, nu vine din democrație, ci din societate (finalmente din individ), mai exact din atitudinea individului față de celălalt, față de reguli, față de sine, și e diminuabil în primul rând prin educație, în al doilea rând prin educație, în al treilea rând prin educație și abia în al patrulea rând prin constrângeri legiferate."
(Laurențiu Ulici)
În vremea din urmă se adună tot mai multe semnale privind situația catastrofală din educație. De la faptul că în clasamentul PISA suntem pe unul din ultimele locuri și până la reclamațiile stomatologilor belgieni privind calitatea foarte slabă a medicilor stomatologi pregătiți în România : (https://adevarul.ro/stiri-interne/sanatate/scandal-urias-in-belgia-in-cazul-stomatologilor-cu-2294844.html), toate semnele ne obligă să regândim întregul sistem educațional.
Astfel, la o analiză mai atentă a situației, putem constata că răul vine din patru direcții diferite :
1. calitatea slabă a elevilor care intră în sistemul școlar ;
2. calitatea slabă a profesorilor din sistemul de învățământ, la nivel școlar și universitar ;
3. organizarea defectuoasă a sistemului de învățământ superior din România ;
4. școala românească pune accent pe „informarea” elevilor si neglijează complet „formarea” lor ca cetățeni ;
Fiecare din aceste cauze trebuie tratată separat și găsite soluții separate pentru fiecare dintre ele.
1. Calitatea slabă a elevilor din sistemul de învățământ.
Înțelepciunea poporului român a definit nivelul necesar unui copil ca să poată începe învățătura organizată în cadrul sistemului educațional, spunând că el „trebuie să aibă cei șapte ani de acasă” ! În acest timp el trebuie să învețe de la părinți regulile de bază ale politeții, ale „bunei creșteri”, să capete aptitudinile necesare integrării în societate, să învețe să respecte părinții, persoanele vârstnice, profesorii, autoritățile, regulile, tradițiile și legile țării !
Or, astăzi, puțini copii mai au această minimă bază, dat fiind că sunt foarte mulți părinții plecați prin străinătate să câștige bani, iar copiii rămân la bunici în vârstă, care nu mai pot și nu mai știu să transfere copiilor aceste deprinderi esențiale. Alți părinți poate că sunt prea ocupați, cu alergatul după bani și după diverse bunuri, ca să mai aibă timp și de copii. Mai există, din păcate, și părinți care, ei înșiși, nu dispun de această bază educațională. Astfel, toți acești copii ajung la scoală fără să dispună de fundația necesară pentru dezvoltarea calităților civice esențiale pentru un cetățean responsabil. Acești copii vor deveni adulți incapabili de inițiative pozitive proprii, incapabili de a-și asuma răspunderi, de a coopera pentru binele comun, de a respecta instituțiile, regulile și legile tarii, lipsiți de spirit civic, aflând-se la un nivel extrem de scăzut al „capitalului social”, condiție esențială pentru dezvoltare (Robert Puttnam, "Bowling Alone: The Collapse and Revival of American Community,").
Proasta educație este – în fond – efectul a peste cincizeci de ani de egalitarism, de destructurare a familiei tradiționale, de comunitate a proprietății, de deresponsabilizare colectivă. Cuvântul RESPECT a dispărut, din păcate, din vocabularul unei mari părți din tineretul de astăzi ; respect pentru părinți, profesori, respect pentru instituțiile și legile țării. Iar acest fenomen de deresponsabilizare s-a accentuat după revoluția din 1989, când libertatea a fost confundată cu anarhia, cu lipsa de limite și de răspundere.
Pentru contracararea acestui fenomen ne rămâne la dispoziție o singură metoda de intervenție, singura care costă puțin și are rezultate pozitive în cel mai scurt timp posibil, răspândindu-se rapid în toate păturile populației, cu efectele cele mai benefice pe termen lung : EDUCAȚIA.
Neuroștiința ne spune că 80% din circuitele neuronale care ne rămân pe toată durata vieții se formează în copilăria timpurie, până la vârsta de 4 ani. Dacă acestea nu sunt formate în familie sau în perioada preșcolară, atunci această lacună trebuie completată în școală, cât mai mult posibil. „Există profesori care au dezvoltat „cursuri de bune maniere”, cu niște teme-cheie pe care le combină în funcție de nevoile fiecărei clase. […] E mai mult decât bune maniere, este well-being, dezvoltare personală, recomandări de lectură, cum să te comporți, unde să te duci. E ca un filtru pe care îl creăm. Într-adevăr, totul a pornit de la bune maniere și asta e baza, dar manifestate prin jocuri de rol și adaptate cerințelor din ziua de astăzi. Pentru că bunele maniere sunt până la urmă niște abilități sociale” (Republica.ro, articol de Ramona Loznianu despre Stefana Miret).
„Potențialul fiecăruia (dintre elevi) se împlinește mai bine într-un mediu ierarhic clar. Pe de altă parte, pentru toți acești elevi, care au nevoie să știe unde este limita și care sunt consecințele pentru comportamente nepotrivite, învățarea este dramatic influențată de relația de încredere, căldură emoțională și de parteneriat cu profesorul lor.” (Oana Moraru https://republica.ro)
Ca atare, propunem introducerea unui curs obligatoriu de EDUCATIE (civilizație, bună creștere, bune maniere, etc.) în toate școlile și în toate clasele, de la clasa întâi și până la absolvirea liceului. Acest curs ar urma să pornească de la cele mai elementare noțiuni de civilizație și ecologie (în clasele mici) și până la comportamentul social, în clasele de liceu (reguli de politețe, felul adecvat de a se îmbrăca, de a sta la masă și de comportament personal, comportament public și ecologic, politețe și bună creștere, elemente de etică și morală, elemente de civilizație, etc.). Aceste cursuri pot fi ținute exclusiv pe baza unor manuale special concepute și recunoscute, deoarece numai astfel putem fi siguri că formatorii înșiși vor ține pasul cu elevii lor.
Măsurile propuse mai sus, pot contribui esențial la ridicarea nivelului” capitalului social”, al cărui nivel scăzut de astăzi ne face să avansăm atât de încet, pe toate planurile.
De asemenea, este necesar să reîncepem, împreună cu copiii, acțiunile sociale și ecologice, de plantat arbori, de ajutat persoane în vârstă, etc. Organizate de către scoli, acestea constituie metoda cea mai eficientă prin care copiii pot să vadă cu ochii lor starea în care a ajuns mediul ecologic și social și să reînvețe responsabilitatea pentru țara, pentru orașul lor, pentru concetățenii lor.
Această măruntă schimbare a programei școlare, presupunând cheltuieli minime, ar putea avea însă un efect maxim în termenul cel mai scurt posibil și ne permite să speram că peste 4-5 ani, să putem avea o țară mult mai civilizată.
De asemenea, credem că este unica metodă prin care am putea reuși să influențăm nu doar copiii din școli, dar și pe părinți, prin intermediul copiilor. Doar astfel putem spera ca peste câțiva ani, un copil să îl tragă de mânecă pe tatăl său și să îl atenționeze că nu e voie să arunci gunoaie pe stradă, etc. Doar astfel vom putea spera să schimbăm și mentalitatea părinților, indiferent de resursele financiare aflate la dispoziție și nu cred că există altă metodă de a putea obliga mase de indivizi trecuți de vârsta scolii să își schimbe felul de a gândi, felul de a fi și felul de a se comporta, decât prin copiii care să îi învețe, ei pe părinți, cuvântul RESPECT.
2. Calitatea slabă a profesorilor din sistemul de învățământ, la nivel școlar și universitar.
Începând cu anul 1990, s-au înmulțit peste măsură universitățile private care au intrat în concurență cu cele de stat. Fiind atât de multe, desigur ca nu au avut de unde să recruteze profesori de calitate. Ca atare, pentru a obține acreditarea, au folosit toate mijloacele aflate la dispoziție, inclusiv corupția. Iar aceste instituții au avut ca principal scop, PROFITUL. Pentru maximizarea profitului acestea au recrutat și profesorii, dar și candidații, fără un control sever al calității, contând doar numărul de „studenți” plătitori pentru care trebuia să asigure și numărul necesar de profesori.
Ca urmare, a crescut interesul pentru titulatura de „doctor” în orice, astfel că multe universități s-au specializat în acordarea de titluri de „doctor”, care apoi au fost utilizate în scopul ocupării unor posturi de profesori universitari, fără nicio bază științifică. Astfel a scăzut dramatic calitatea profesorilor din universități, dar și calitatea actului de învățământ din acestea, rezultând o calitate foarte slabă a absolvenților.
Crescând numărul universităților de stat și private (inclusiv studiile la distanta), numărul locurilor de studenți în universități a crescut foarte mult. Dar, urmare a scăderii populației și plecării multor tineri din România, inclusiv pentru a urma studii universitare în alte țări, numărul tinerilor posibil interesați de a urma studii superioare a scăzut foarte mult. Ca urmare, a crescut concurența universităților private și de stat pentru tinerii „studențabili”. Pentru a-i atrage, toate universitățile, atât cele de stat cât și cele private, fac concesii tot mai importante (admitere pe bază de dosar, examene acordate fără o verificare reală a cunoștințelor, etc.), fondurile acordate fiind proporționale cu numărul studenților. Rezultatul este, bineînțeles, scăderea permanentă a exigenței, a calității studenților și implicit, scăderea calității absolvenților.
Desigur că din studenți slab pregătiți vor ieși specialiști slab pregătiți. Astfel, astăzi există tot felul de absolvenți de facultate, cu masterate, care lucrează ca șoferi, vânzători în magazine, etc., deoarece din cauza slabei lor pregătiri ei nu pot fi angajați în slujbe conforme cu titlurile de care dispun. Dintre acești absolvenți se recrutează și profesorii. Cu atât mai mult, cu cât aceștia sunt slab remunerați, iar profesia nu atrage cadrele bine pregătite, care caută de lucru în alte domenii, mai remuneratoare. Iar din profesori slab pregătiți, rezultă absolvenți de și mai slabă calitate.
O discuție din cancelaria unei școli între mama unei eleve corigente la mai multe materii și un profesor scoate în evidență declinul prestigiului în învățământul românesc. Mama roagă cadrul didactic să o treacă examenul pe fiica ei, în speranța că aceasta va ajunge „măcar profesoară”. Întâmplarea a fost relatată de Dumitru Borțun, doctor în filosofie și profesor universitar la SNSPA, invitat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24.
De aceea trebuie luate masuri urgente de schimbare drastică a imaginii meseriei de profesor, printr-o selecție severă (calitativă) a acestora și o salarizare decentă, proporțională cu calitatea lor și cu rezultatele obținute în procesul de învățământ. Trebuie acordată mai multă libertate și mai multă încredere acelor profesori care au demonstrat în timpul activității lor că reușesc ca, împreună cu elevii, să obțină rezultate bune în educarea copiilor pentru viață și pentru integrarea lor armonioasă în societate.
3. Organizarea defectuoasă a sistemului de învățământ superior din România
Pe lângă motivele deja enumerate (numărul excesiv al locurilor din învățământul superior, calitatea slaba a profesorilor, reducerea pretențiilor privind cunoștințele studenților, etc.) unul dintre motivele majore a degradării calității învățământului superior este situația învățământului la distanță (fără frecvență), în general recunoscut ca fiind de calitate slabă. Astfel, conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INS), numărul studenților înscriși la cursuri la distanță și fără frecvență a crescut constant în ultimii ani, de la 109.000 în anul universitar 2021-2022, la 128.000 în anul universitar 2022-2023, din care 105.000 la universitățile private și 23.000 la universitățile de stat. Constatăm faptul că la universitățile private sunt de aproape cinci ori mai mulți studenții la acest tip de cursuri, decât la universitățile de stat iar numărul lor crește constant. Cred că este justă presupunerea că și calitatea lor este mult mai slabă decât cea a studenților de la universitățile de stat, de la cursurile de zi.
Scăderea pretențiilor universităților care pregătesc viitorii profesori are ca rezultat profesori fără vocație și fără pregătirea pedagogică și de specialitate necesare pentru a putea educa în mod corespunzător elevii, de unde și o scădere a prestigiului profesiei de profesor. Este absolut necesar să se reducă numărul, „cantitatea” studenților în folosul calității actului educativ.
Acum ceva vreme, decanul unei facultăți de litere dintr-o universitate de stat s-a plâns că studenți din anul trei (la limba franceză) nu sunt capabili să citească un text în franceză, dară-mi-te să îl înțeleagă. La sugestia că ar trebui reintroduse examenele de admitere severe, așa cum a fost înainte de 1990, iar examenele din fiecare an să fie serioase și să elimine studenții incapabili, ea a răspuns că : „vrei să rămânem fără fonduri ?”, dat fiind că finanțarea universităților de stat depinde de numărul de studenți și nu de calitatea actului de învățământ furnizat de instituția respectivă !
Ca atare este absolut necesară introducerea unei finanțări proporționale cu calitatea învățământului prestat și cu calitatea absolvenților instituției respective.
Soluția acestei situații dramatice din sistemul educațional românesc constă în :
- realizarea unei evaluări stricte a universităților private și de stat (eventual cu ajutorul unor specialiști, recunoscuți pe plan internațional, din țări cu un învățământ superior de calitate), privind calitatea acestora și închiderea imediată a celor care nu corespund criteriilor de calitate. Astfel s-ar putea elimina din sistem „fabricile de diplome”, unde singurul criteriu de absolvire este plata unor taxe importante.
- regândirea finanțării universităților de stat în funcție de calitatea actului de învățământ și nu în funcție de numărul studenților înscriși ;
- desființarea, sau cel puțin reducerea drastică a secțiilor de „învățământ la distanță” și „fără frecvență” atât la universitățile de stat cât și la cele private.
- schimbarea însăși a concepției activității universităților, prin legarea lor mult mai directă de cercetare-dezvoltare, prin necesitatea de a participa la proiecte de studii teoretice, fundamentale, cât și la proiecte aplicate. Fiecare profesor, fiecare universitate va trebui să fie apreciați și în funcție de capacitatea de a atrage proiecte de cercetare, finanțări externe de la sponsori sau instituții și întreprinderi care doresc să realizeze anumite studii și dezvoltări în unitățile lor de producție.
4. Școala românească pune accent pe „informarea” elevilor și neglijează complet „formarea” lor ca cetățeni.
Este o foarte veche dezbatere, dacă școala trebuie să „informeze”, sau să „formeze” copiii? Încă din epoca comunismului, decizia luată a dus la rolul exclusiv de informare al elevilor, adaptându-se curricula la un nivel tot mai aprofundat la matematică, fizică, chimie. etc., neglijându-se rolul formativ, educativ al școlii, rolul său de a forma cetățeni responsabili pentru societate. In prezent, curricula la toate materiile sunt încărcate la maxim, predându-se cunoștințe adesea inutile în viața cotidiană a unui cetățean lambda care nu lucrează strict în acel domeniu de activitate, specializat. In schimb, sunt neglijate acele elemente de educație care participă la formarea unei gândiri independente, a unei persoane responsabile, capabile de inițiativă, cu o cultură generală cuprinzătoare, elemente necesare în viața unui cetățean civilizat. In acest scop, este util să ne uităm și la experiența unor țări care au obținut rezultate remarcabile în domeniul educației copiilor.
Dacă privim țările cu cele mai bune rezultate în învățământ, cum sunt cele din Nordul Europei, constatăm că acestea nu se focalizează pe „informație”, ci pe „formarea” de indivizi responsabili, autonomi, capabili de inițiative și asumarea de răspundere, pe formarea de cetățeni în sensul cel mai bun al cuvântului, înarmați pentru a învăța continuu într-o lume în permanentă și rapidă schimbare.
Unul dintre sistemele educaționale cu cele mai bune rezultate este cel finlandez. El este recunoscut la nivel mondial pentru excelența sa și se clasează constant printre cele mai bune din lume. Finlanda este cunoscută pentru accentul său puternic pe egalitate și acces universal la o educație de calitate pentru toți copiii. Iată câteva dintre caracteristicile distinctive ale școlii în Finlanda:
Egalitate: Sistemul educațional finlandez este caracterizat de o abordare egalitară, care asigură că toate școlile oferă un nivel ridicat de educație, indiferent de locația sau statutul socio-economic al elevilor. Nu există taxe de școlarizare și nici teste de aptitudini la intrarea în școală, ceea ce promovează o cultură de învățare centrată pe elev, fără stresul concurenței excesive.
Profesori apreciați: Profesorii din Finlanda sunt bine pregătiți și respectați. Pentru a deveni profesor, este necesar să obții un masterat în educație. Ei sunt considerați profesioniști de top și sunt recrutați pe baza performanței academice, nu a experienței sau a diplomelor. Ei beneficiază de o pregătire universitară aprofundată și de un salariu atrăgător, ceea ce contribuie la menținerea unui nivel ridicat de motivație și de implicare în procesul educațional. Profesorii din Finlanda au o mai mare libertate în a-și alege metodele de predare și materialele didactice. Ei sunt văzuți ca profesioniști și li se acordă încredere să-și adapteze lecțiile la nevoile elevilor lor.
Învățare centrată pe elev: Învățarea în Finlanda este axată pe dezvoltarea abilităților de gândire critică, a creativității și a învățării independente. Educația timpurie în Finlanda se concentrează pe joc și explorare, oferind copiilor oportunități de a-și dezvolta creativitatea și abilitățile sociale. Se pune un accent deosebit pe învățarea prin experiențe, prin proiecte practice, activități de grup și experimente.
Rolul elevului: Elevii finlandezi sunt considerați parteneri activi în procesul de învățare, iar profesorii îi încurajează să pună întrebări, să exploreze și să-și exprime ideile. Se încurajează gândirea independentă și autonomia în învățare.
Evaluare formativă: Finlanda nu aplică examene standardizate până în clasa a doua sau a treia. Evaluările încep mai târziu, permițând elevilor să se concentreze inițial pe dezvoltarea generală și explorarea diferitelor materii. Evaluarea se concentrează pe identificarea zonelor de forță și de îmbunătățire ale fiecărui elev, pentru a personaliza învățarea și a oferi sprijin suplimentar atunci când este necesar. Se evită evaluările stresante și comparative.
Mediu de învățare armonios si număr mai redus de ore de clasa : Elevii din Finlanda petrec mai puțin timp în clasă decât în multe alte țări, permițându-le să aibă mai mult timp pentru activități în afara școlii și pentru a-și dezvolta interesele personale Școlile finlandeze sunt caracterizate de un mediu prietenos, care sprijină elevii și care promovează bunăstarea emoțională și socială a elevilor. Se pune accent pe relațiile pozitive între elevi, profesori și părinți.
Importanța jocului și a activităților extracurriculare cu accent pe colaborare : Educația finlandeză pune un accent deosebit pe colaborarea între elevi, în loc să se concentreze exclusiv pe competiție. Învățarea socială și abilitățile de comunicare sunt promovate Se recunoaște importanța jocului și a activităților extracurriculare în dezvoltarea copiilor. Aceste activități oferă o pauză de la învățarea formală și contribuie la dezvoltarea socială, emoțională și fizică a elevilor.
Sistemul educațional finlandez se bazează pe principii de egalitate, calitate, învățare centrată pe elev și un mediu de învățare armonios. Aceste caracteristici contribuie la succesul școlar al elevilor finlandezi, iar sistemul este adesea folosit ca model de urmat de alte țări. De ce nu și de noi ?
Este necesar și urgent ca un grup de specialiști să preia cât mai repede cu putință ideile, măsurile și metodele care au dat rezultate atât de bune în alte părți și să înceapă adaptarea lor la noi în țară, începând cu reforma universităților și măsurile de formare în acest sens a profesorilor în universitățile specializate.
Prin aplicarea integrată și simultană a tuturor măsurilor preconizate mai sus, am putea spera ca, în cel mai scurt timp posibil, să avem un învățământ de calitate, cu absolvenți de calitate, crescând astfel însuși nivelul „capitalului social” din Romania, condiție esențială pentru dezvoltarea economică și socială a țării noastre.
Grün Gheorghe
Merg pe strada si nu aud alt gen de muzica decat manele ... Noroc ca acum e iarna si cocalarii merg cu geamurile ridicate.