Actuala generație de tați sunt copii de anii ‘80 sau ’90, care au crescut, în marea majoritate a cazurilor, lângă o figură paternă absentă sau destul de puțin implicată în îngrijirea și creșterea unui copil. Sunt însă primii care își doresc să facă lucrurile altfel. Și nu sunt puțini. Andrea Olimpia Pop, care a fondat Centrul 9 luni în urmă cu 14 ani, vede această schimbare de mentalitate și încearcă să încurajeze această nouă generație de tați.
„Pentru tați povestea este mai complicată decât pentru mame. Pentru că ele vin din comunități în care au văzut o mamă, o bunică, o mătușă, dar tații, din păcate, nu au modele. Ei învață să fie tați fără modele, ceea ce este un lucru extrem de provocator. Și când spun tată mă refer la implicarea în relația cu propriul copil, la crearea conexiunii de la început, la a înțelege cu adevărat rolul lui în acest triunghi tată-mamă-copil, în noua familie. Trec prin niște momente dificile și complexe, pentru că fiecare vine cu o lipsă a tatălui în propria familie, și ne întreabă pe noi cum să facă să fie mai bine. Cred că 8 din 10 spun același lucru: ‘sunt aici ca să învăț cum să o ajut pe ea și să ne fie bine tuturor’. Tați trec printr-o schimbare importantă și ei sunt cei care vor schimba macazul. De aceea cred că merită să vorbim mai mult despre ei”, spune Andrea Pop.
În 2010, când a înființat centrul, pleca la drum cu convingerea că educația este „arma” cu ajutorul căreia putem schimba foarte multe lucruri, și cu speranța că poate face ceva prin care altora să le fie mai simplu și mai bine decât i-a fost ei. Două argumente în fața cărora dificultățile de a deschide un business în plină criză financiară au pălit.
În 2024, platforma Republica vă invită să cunoașteți poveștile antreprenorilor români care au avut curajul să investească în educație. Vom intra în lumea celor care au deschis grădinițe, școli, instituții private de învățământ și care au făcut din actul de învățare - indiferent de forma pe care o îmbracă sau de vârsta celor cărora se adresează- o afacere profitabilă, cu șanse de a se dezvolta în viitor. Dăm credit educației este un proiect editorial care este realizat în parteneriat cu Banca Transilvania, pe parcursul întregului an 2024.
„Nu ai făcut un curs Lamaze?! Toată lumea face asta”
Nu toate viitoarele mame fac acest curs, cu atât mai mult cu cât nașterea naturală nu reprezintă o opțiune pentru multe dintre ele. În București, 85% dintre nașteri sunt prin cezariană, iar la nivel național, 45%.
Dar faptul că mamele care l-au urmat se miră că sunt altele care nu l-au făcut, și faptul că această întrebare se aude tot mai des, arată o schimbare de mentalitate. Atât în ceea ce privește atitudinea față de nevoia de educație prenatală, cât și în legătură cu recâștigarea încrederii de a naște natural.
Să faci un astfel de curs sau unul de puericultură ori unul de alăptare, era în urmă cu 14-15 ani, ceva „exotic”. Andrea era conștientă de această percepție, dar știa că va veni momentul în care oamenilor li se va părea normal. Și nu s-a înșelat.
Astăzi este parcă mai motivată ca oricând să contribuie la creșterea procentului de nașteri naturale și a ratei de alăptare. Pe de o parte pentru că nivelul de conștientizare a beneficiilor acestora a crescut foarte mult, mai ales în ultimii 3-4 ani, și nucleul de oameni astfel format începe să pună presiune atât pe sistemul privat, cât și pe cel public, pentru a face schimbările necesare, dar și pentru că există un val nou de medici, mai deschiși.
„Dacă mama vine pregătită, sistemul trebuie să se adapteze. Pentru noi aceasta este una dintre cele mai puternice motivații: să creștem procentul de nașteri naturale și să modificăm percepția asupra acestei experiențe, care este văzută ca ceva oribil. (…) Apoi, alăptarea. Suntem una dintre țările cele mai sărace din Europa, cu un concediu mare ca durată, de 1-2 ani, și cu una dintre cele mai mici rate de alăptare. Așadar, nu concediul este motivul pentru care nu alăptăm, ci lipsa de educație. În Danemarca, de exemplu, avem un procent mare de alăptare corelalt cu concediu mai scurt.
Iar prin lipsa de educație și de informație, pierde toată lumea. Sistemul pierde financiar pentru că cheltuie bani pe frică, în condițiile în care o naștere prin cezariană este mult mai scumpă decât una naturală. Sistemul ar trebui să educe mamele și să cheltuie bani nu pe frică, ci pe nevoie medicală.
Apoi, pierde mama. La următoarele nașteri e mai greu cu cezariana. Apoi, pierd copiii. Pe termen mediu și lung, la partea de microbiom stau destul de prost pentru că nu beneficiază de transferul de la mamă. Nașterea prin cezariană se corelează cu rata mică de alăptare, dar și cu revederea târzie a copilului. Imediat după momentul nașterii, mama are niveluri crescute de prolactină și de oxitocină, prin care se creează legătura puternică dintre ea și bebeluș. Iar acest moment trebuie să fie cât mai rapid după naștere ca să profiți de nivelul ridicat al hormonilor.
Bondingul este legat de ideea de supraviețuire și de perpetuare a speciei. Te-am văzut, ești al meu, te alăptez și sunt sigură pot să mă descurc. Iar asta scade anxietatea mamei și, mai departe, șansele de a face depresie postnatală, iar copilul este mai liniștit. Cu un start bun, șansele ca lucrurile să funcționeze bine cresc. Ne trebuie această cărămidă de bază care se numește educație, care să ne ajute să luăm decizii mai bune și să mergem în direcții mai potrivite”, crede Andrea Pop.
„Un el și o ea, la etajul 14. El merge la muncă, ea rămâne cu copilul”
Cursurile la care participă viitorii părinți aduc, pe lângă multe informații, și confort psihologic și relaxare. Văd că nu sunt siguri și împart aceleași temeri cu alții. Problema apare însă după naștere, la întoarcerea din maternitate, unde nu te așteptă comunitatea de care e nevoie pentru a îngriji și crește un copil.
„Astăzi ne-am urbanizat, e un el și o ea la etajul 14, el merge la muncă, ea rămâne cu copilul acasă. Bucureștiul nu e un oraș baby friendly, cu comunități de mame, cu locuri speciale unde să se întâlnească. Iar bunicii vin din ce în ce mai rar. Avem doar internetul și o mamă. Tocmai de aceea, de anul acesta am dezvoltat o nouă categorie de servicii, doula post-partum. O persoană specializată în igiena bebelușului și alăptare merge acasă la cererea părinților, la 1-2 zile de la ieșirea din maternitate, și îi ajută. Împreună îi fac baie, îl adorm, îl înfașă, se asigură că e atașat corect la sân, că mănâncă cât trebuie. Părinții au nevoie de acest suport, să le dea asigurări că fac bine ceea ce fac și că nu există un bine absolut. Este un moment foarte greu pentru ei și rămân ai nimănui. E foarte ușor să te scufunzi. Unii au nevoie doar de confirmare că fac bine, și acolo sunt suficiente 1-2 vizite, alții au nevoie de suport mai mult timp, de 3-4 ori în medie”, explică Andrea.
„Nu-l lua în brațe că se învață prost”
Oricât de greu pare de crezut, febra copilului se scade în continuare cu șoșețele cu oțet sau alcool, iar arsurile se tratează cu ulei, iaurt sau albuș de ou. Lămâia și speriatul sunt leacurile pentru sughiț. Mamele care alăptează nu trebuie să mânânce nicio legumă sau fruct crude pentru a nu provoca gaze și colici bebelușului. Acestea sunt numai câteva dintre miturile pe care Andrea și echipa ei, formată din medici, educatori prenatali și kinetoterapeuți, încearcă să le demonteze în cadrul cursurilor. Dar cel mai greu de combătut preconcepție și cea mai periculoasă este cea legată de faptul că nu trebuie să ții copilul în brațe pentru că se răsfață.
„Un sugar nu știe ce este acela rasfăț, este doar o nevoie de siguranță. Studiile spun că acei copii cărora în primul an de viață, atunci când se formează pattern-urile relaționale, le-a fost satisfăcută această nevoie, sunt primii care coboară din brațe și au stabilitate emoțională mai mare să navigheze în relații.
Cei care au fost respinși, coboară mai greu și pleacă mai târziu de acasă pentru că au căpătat o nesiguranță foarte mare. Primul an este anul ținutului în brațe și al stabilizării relației. Nu este negociabil. Dacă devine negociabil, apar probleme mai târziu. Ținutul în brațe îi învață pe copii să se regleze în relații. Iar aceasta este piatra de temelie pe care o poate pune orice părinte, și nu doar copilului lor, ci și generațiilor următoare”, spune Andrea Pop.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.