Pacienții nu vor lucruri extraordinare. „Nu sunt foarte mulți oamenii care se plâng că nu e gresie nu știu de care și tâmplărie sofisticată într-o unitate medicală de stat. Pacientul vrea să știe doar ce i se întâmplă în spital, cât de aproape e de scopul pentru care a venit acolo și de ce mai are nevoie ca să își îndeplinească acest obiectiv”, crede doctor Laura Mihaela Suciu, șefa secției de Neonatologie a Spitalului Clinic Județean Mureș, invitată la „Podcastul de fapte bune”.

„Fizica Altfel înseamnă să știi să păstrezi o conexiune permanentă cu elevii. Să fii conectat la ei, iar ei vor fi în felul acesta conectați la tine. Să nu fii acel profesor care întoarce spatele clasei și scrie pe tablă cu markerul și scrie și scrie și scrie, iar elevii nu fac altceva decât să copieze, încercând să țină pasul cu scrierea fără să înțeleagă ceva.”, spune Laurențiu Badea. (Inquam Photos / Octav Ganea).

„Cele mai multe donații prin SMS merg către infrastructura din sănătate și către educație, arată statisticile”, spune Angela Galeța, directoarea Fundației Vodafone România. „Dacă X la sută se duce pe chirie, X la sută pe mâncare, să fie și un procent de 5%, poate 10%, care să meargă spre cauzele sociale. Poate de aici ar trebui să înceapă discuția”, crede Mirela Oprea consilier de filantropie. Despre știința de a dărui, în „Podcastul de fapte bune”, găzduit de Diana Marcu.

„Cunosc oameni care au un portofoliu de donații prin SMS. Au vreo 12 cauze la care donează. Și singurul lor criteriu este ce m-a făcut să simt în stomac. E un criteriu excelent”, spune Mădălina Marcu, consilier de filantropie (Inquam Photos / George Calin).

Este omul care „pune ochelari urechilor”, așa cum i-a spus un pacient de-o șchioapă într-o zi, și cea care se ambiționează să-i educe pe români că auzul e singurul simț uman care se reface.

„Marea mea șansă este că, în momentul în care deschid ușa casei, de sub un pat iese un copil, de peste o masă vine altul, dintr-un loc sare unul și copiii mă înconjoară. Nu apuc să las geanta jos, că ei sunt pe mine și îmi dau din nou viață”, spune Mirela Siminel, de la Spitalul Clinic Municipal Filantropia din Craiova.

Nu își putea dezlipi ochii de mânuțele vineții, care tremurau ușor în somn, iar singurul ei gând a fost să se roage la divinitate pentru sănătatea minunii căreia îi dăduse viață. Treptat, proaspăta mamă, încurajată de echipa de medicii dedicați, aflați minut de minut lângă copilă, a început să capete speranță că lucrurile se pot îndrepta într-o direcție bună, iar soarele va veni și pe strada ei.

Un militar de profesie, cu drept de port armă, își trezea în fiecare noapte soția și fiicele și făcea, la propriu, instrucție cu ele. Calvarul s-a repetat ani în șir până într-o zi.

„Știu multe situații în care vecinii au sunat la 112, pentru că au auzit zgomote și țipete dintr-un apartament și, în momentul în care polițiștii au ajuns la fața locului și au solicitat să li se deschidă ușa, atât victima cât și agresorul au spus că au avut o discuție mai aprinsă și au întrebat: <Cine a sunat, domne’, pentru atâta lucru? Chiar n-au treabă la ei acasă?>” Cum se descifrează acest tip de reacție explică Angela Chirvăsuță, un polițist care nu amendează, nu judecă alegerile victimelor, nu le etichetează, ci previne violența.

Cele șase unități neonatale beneficiare aparțin spitalelor județene și municipale din localitățile Botoșani, Caransebeș, Craiova, Mediaș, Slatina și Târgu Mureș.