A. s-a născut la 24 de săptămâni și cântărea numai 390 de grame. Era o mână de om. La propriu. Cu piciorușele puțin strânse reușea să se cuibărească perfect în palma medicului care a îngrijit-o. Dr. Georgia Oglindă, șeful Secției de Neonatologie de la Spitalul Județean Constanța, spune că în cazul copiilor născuți prematur, minunile sunt așteptate în fiecare zi, dar uneori e nevoie de „minuni extreme”. Și care de multe ori vin. A. este una dintre ele.

50 de școli publice din România devin din această toamnă centre pentru dezvoltarea competențelor digitale ale copiilor cu vârste între 6 și 12 ani. Unitățile de educație fac parte din rețeaua Școala din viitor și urmează să primească kituri de tehnologie prin care cei mici învață folosind realitatea augmentată și jocurile video la clasă. Se întâmplă în cadrul unui parteneriat între Fundația Vodafone România și Junior Achievement, anunță Loredana Poenaru, director educațional JA România, la Podcastul de Fapte Bune.

„Există o creștere liniară a numărului de copii care au note sub 5 la matematică. De ce interesează matematica, în primul rând ca decident și în al doilea rând ca ong-ist care vrea să facă o intervenție comunitară? Pentru că există corelații între succesul profesional al unui copil și notele pe care le ia la matematică. Nu spun că notele la română nu sunt importante sau notele la alte materii, dar asta este o corelație pe care dacă noi o știm trebuie să acționăm în direcția ei. Știm că matematica îți dă șansa să ai mai multă eficiență în orice carieră îi alegi în viață, în viitor”, explică Camelia Crișan, invitată la Podcastul de Fapte Bune.

Două fetițe, gemene, s-au născut înainte de vreme. Una dintre ele a avut norocul să fie transferată la timp într-o unitate medicală de rang superior. Pentru cea de-a doua însă, ambulanța a ajuns prea târziu. Pentru că nu exista un ventilator în secție, copilei i s-a făcut respirație manuală, la balon, dar nu a fost suficient acest efort și nu a supraviețuit. S-a întâmplat în România, în primele luni ale acestui an, într-un spital de stat dintr-un oraș de provincie.

Pacienții nu vor lucruri extraordinare. „Nu sunt foarte mulți oamenii care se plâng că nu e gresie nu știu de care și tâmplărie sofisticată într-o unitate medicală de stat. Pacientul vrea să știe doar ce i se întâmplă în spital, cât de aproape e de scopul pentru care a venit acolo și de ce mai are nevoie ca să își îndeplinească acest obiectiv”, crede doctor Laura Mihaela Suciu, șefa secției de Neonatologie a Spitalului Clinic Județean Mureș, invitată la „Podcastul de fapte bune”.

„Fizica Altfel înseamnă să știi să păstrezi o conexiune permanentă cu elevii. Să fii conectat la ei, iar ei vor fi în felul acesta conectați la tine. Să nu fii acel profesor care întoarce spatele clasei și scrie pe tablă cu markerul și scrie și scrie și scrie, iar elevii nu fac altceva decât să copieze, încercând să țină pasul cu scrierea fără să înțeleagă ceva.”, spune Laurențiu Badea. (Inquam Photos / Octav Ganea).

„Cele mai multe donații prin SMS merg către infrastructura din sănătate și către educație, arată statisticile”, spune Angela Galeța, directoarea Fundației Vodafone România. „Dacă X la sută se duce pe chirie, X la sută pe mâncare, să fie și un procent de 5%, poate 10%, care să meargă spre cauzele sociale. Poate de aici ar trebui să înceapă discuția”, crede Mirela Oprea consilier de filantropie. Despre știința de a dărui, în „Podcastul de fapte bune”, găzduit de Diana Marcu.

„Cunosc oameni care au un portofoliu de donații prin SMS. Au vreo 12 cauze la care donează. Și singurul lor criteriu este ce m-a făcut să simt în stomac. E un criteriu excelent”, spune Mădălina Marcu, consilier de filantropie (Inquam Photos / George Calin).

Este omul care „pune ochelari urechilor”, așa cum i-a spus un pacient de-o șchioapă într-o zi, și cea care se ambiționează să-i educe pe români că auzul e singurul simț uman care se reface.

„Marea mea șansă este că, în momentul în care deschid ușa casei, de sub un pat iese un copil, de peste o masă vine altul, dintr-un loc sare unul și copiii mă înconjoară. Nu apuc să las geanta jos, că ei sunt pe mine și îmi dau din nou viață”, spune Mirela Siminel, de la Spitalul Clinic Municipal Filantropia din Craiova.