Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

A. și-a cerut dreptul la viață cu toată forța care încape în 390 de grame. „O minune extremă” care nu ar fi fost posibilă acum 10 ani

Secția de neonatologie Spitalul Județean Constanța

A. s-a născut la 24 de săptămâni și cântărea numai 390 de grame. Era o mână de om. La propriu. Cu piciorușele puțin strânse reușea să se cuibărească perfect în palma medicului care a îngrijit-o. Dr. Georgia Oglindă, șeful Secției de Neonatologie de la Spitalul Județean Constanța, spune că în cazul copiilor născuți prematur, minunile sunt așteptate în fiecare zi, dar uneori e nevoie de „minuni extreme”. Și care de multe ori vin. A. este una dintre ele.

Ca astfel de „minuni” să se întâmple e nevoie pe de o parte de toată priceperea și dedicarea personalului medical, iar pe de altă parte de toate cuceririle științei și tehnologiei.

„Sperăm tot timpul chiar dacă realitatea ne spune că șansele sunt mici. Facem tot ce ne stă în putință și așteptăm minuni în fiecare zi. Ne bucurăm pentru fiecare mililitru de lapte mâncat în plus față de ziua precedentă și pentru fiecare 5 grame pe care le câștigă de la o zi la alta. Au fost și cazuri în care am așteptat minuni extreme, care acum 10 ani nu ar fi fost posibile pentru că nu aveam echipamentele necesare”, spune dr. Oglindă. 

„Cui îi dai ventilație și cui nu?”

Dacă A. ar fi venit pe lume acum 10 ani, șansele ca incubatorul să-i fi fost încălzit cu sticle cu apă caldă erau foarte mari și ar fi fost nevoită să-și aștepte rândul la tratament. În cel mai rău caz ar fi trebuit chiar să aștepte ca medicul să mai facă rost de un ventilator. Și cum majoritatea prematurilor au nevoie de ventilație, cu atât mai mult atunci când nu ai nici 400 de grame, așteptarea i-ar fi fost fatală.

„Nu aveam echipamente suficiente și improvizam destul de mult. De exemplu, într-un incubator se recreează atmosfera din uter, cu o anumită umiditate și temperatură, dar echipamentele se strică. În astfel de situații foloseam sticle cu apă caldă. Aveam un singur injectomat prin care se pun perfuzii în același timp, cu mai multe medicamente, astfel că tratamentul trebuia administrat pe rând fiecărui copil.

La ventilatoare nu aveam ce să facem, cum să improvizăm. O perioadă lungă de timp am avut doar 2 ventilatoare și le adunăm de peste tot de pe unde puteam. De la Medgidia și alte orașe mici, din Urgență, de pe mașinile de transport. Eram în situația cruntă în care trebuia să decizi cui îi dai ventilație și cui nu”, spune medicul neonatolog.  

Aparatul care a salvează vieți

Condițiile s-au schimbat în Secția de terapie intensivă nou-născuți de la Spitalul Județean Constanța, în urma lucrărilor de renovare, reamenajare și modernizare efectuate pe o suprafață de 600 de metri pătrați, derulate între 2017 și 2019. Investiția de peste 2 milioane de euro a fost susținută de Fundaţia Vodafone România, Asociaţia Dăruieşte Aripi şi Asociaţia Inima Copiilor. În prezent este singura secție de nivel III din zona de sud-est a României, ceea ce înseamnă că poate oferi cel mai înalt nivel de îngrijire intensivă disponibilă.

„Am ajuns de la 8 la 22 de locuri și acum avem suficiente incubatoare, injectomate, monitoare și ventilatoare. Avem 2 ecografe și un aparat de radiologie digital care ne ajută foarte mult. Cu el facem radiografia și vedem pe loc despre ce este vorba. Nu mai trebuie să așteptăm să iasă filmul, să avem interpretarea. Acest aparat a salvat multe vieți pentru că uneori e vorba de câteva secunde. De exemplu, dacă un bebeluș face pneumotorax, acumulare de aer în cavitatea toracică, îi poate fi fatal. Noi vedem că are o saturație de 30-40%, dar nu avem diagnosticul. Ori cu ajutorul acestui aparat putem interveni imediat. În plus, avem un sistem de monitorizare foarte bine pus la punct astfel că în orice punct al secției de afli, vezi ce se întâmplă în salon și e foarte puțin probabil să-ți scape ceva”, spune dr. Oglindă.  

A. și-a petrecut 3 luni și o săptămână la terapie intensivă și au fost multe momente critice în care medicii au crezut că o pierd. A. a ajuns însă acasă și în curând va aniversa 5 luni, la aproape 5 kilograme. A evoluat „nesperat de bine” și s-a rezvolat și problema cu ochișorii pe care majoritatea prematurilor o au.

„Sunt foarte puțini cei care nu au renopatie de prematuritate și este foarte important ca bebelușul să fie văzut cât mai repede de un specialist. Acum 5 ani, când nu aveam medic oftalmolog, îi trimiteam pe toți la București, la consultație, săptămânal sau o dată la două săptămâni. Și asta era foarte complicat pentru că ei erau ventilați, uneori nu-i putea primi, iar unii dintre ei au rămas cu probleme mai mari. A. a fost văzută a doua zi pentru că acum avem un medic oftalmolog, care a monitorizat-o constant și când a văzut că sunt probleme, a trimis-o la București. Pentru că acum avem medic, dar el nu are aparatura necesară pentru a putea trata”, a explicat medicul neonatolog, precizând că principala problemă cu care se confruntă în prezent este lipsa personalului medical specializat pe copii.

„Fără copii nu avem viitor”

A. este cel mai mic copil prematur născut la Spitalul Județean Constanța care și-a cerut dreptul la viață. Dr. Oglindă a mai îngrijit și trimis acasă bebeluși născuți la 22, respectiv 23 de săptămâni, dar care la naștere cântăreau mai mult. Anul trecut, din cei 2.688 de copii care au venit pe lume aici, 392 au avut nevoie de îngrijiri speciale pe perioade lungi de timp, care pot ajunge și până la 4 luni. La nivel național, se nasc anual aproximativ 20.000 de prematuri, ceea ce reprezintă 10-15% din totalul nașterilor.    

„Să iei un copil cu șanse minime și să dai acasă un copil sănătos este cea mai mare satisfacție. În momentul în care pierdem unul e foarte liniște. Toți suntem dați peste cap chiar dacă știam că nu avea nicio șansă, pentru că mereu ne gândim să poate merge, că poate reușim. Apoi începem să ne întrebăm ce puteam face mai bine. Când pierdem un copil ne agățăm de ceilalți, exact ca un părinte care își pierde un copil și trebuie să se întoarcă la ceilalți. Până pleacă acasă ei oricum sunt mai mult copiii noștri.

Sentimentul pe care îl ai atunci când îi vezi atât de mici, sedați, ventilați în mare parte, și le pui degetul în mână, iar ei te strâng, este inegalabil. Pentru că simți cum pulsează viața, iar fără copii nu avem viitor.”

Trei minute, atât îți ia să completezi formularul de direcționare a 3,5% din impozitul tău pe venit pentru anul 2023 și vei ajuta o secție să fie bine dotată și să salveze zeci, chiar sute de copii în fiecare an. Completeaza formularul AICI.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult