N-aveam cum să consum atâta apă nici dacă mi-aș fi umplut zilnic piscina pe care evident că n-o am. Inițial, am crezut că e o greșeală, că m-au confundat cu un miliardar cu vilă în Chelsea. Dar nu, era contul meu în care scria clar că sunt dator vândut.

S-a întâmplat vineri dimineață, în centrul Londrei.

De câteva zile am început un proiect nou în centrul Londrei, foarte aproape de stația de metrou Warren Street. Zilnic, cel puțin 15 români stau lângă stație și cerșesc. Bine, toți au telefoane, beau cafea și fumează, sunt îmbrăcați destul de ok, dacă i-ai vedea trecând pe lângă tine pe stradă, n-ai zice că-s vai de capul lor. foto: Profimedia

Aeroportul Stansted, Londra. Avionul pentru București e plin ochi. O corpolentă cu rochie Versace strident colorată s-a așezat gălăgios, trântind geanta aiurea și lovind în treacăt un pasager. Împinge pruncul de vreo 5-6 ani să intre pe loc. Soțul, un sfrijit albit de vreme și de griji, o urmează fără să crâcnească. Copilul se așază la geam și începe să se joace pe telefon. Numai că vocea comandantului anunță o întârziere de o oră. Foto: Egon Bömsch / imageBROKER / Profimedia

Zilele trecute vorbeam cu cineva despre posibilitatea candidării unui consătean la următoarele alegeri pentru funcția de primar. Om al satului, pregătit profesional, educat, cinstit, dar trecut de prima tinerețe… E nevoie de multă energie și el nu mai e la vârsta la care poate combate un specimen ca cel în funcție, argumentam eu interlocutorului meu… Sursa foto: Cristi Merchea

Am intrat acum vreo câteva săptămâni într-un second hand deschis recent în stația London Bridge. M-am uitat la o geacă de blugi Levi’s care venea ca turnată pe mine. Dup-aia am văzut prețul – 90 de lire. Am mulțumit frumos, am pus-o la loc pe umeraș și mi-am văzut de drum către tren. Foto - Robert Evans/ Alamy/ Alamy/ Profimedia

Fuseserăm educați că trebuie să fim mulțumiți dacă avem un job care plătește mâncarea, întreținerea și un chilot nerupt. Aia conta, să fim săraci doar cât să nu ne ghiorțăie mațele de foame și să ne permitem un pachet de țigări. Granița subtilă între sărăcia cruntă și sărăcia light. Cât timp jonglam pe firul de ață dintre ele, eram bine, nu trebuia să ne facem probleme deosebite. (Foto: Profimedia Images)

În cele ce urmează, o poveste pe care nu am spus-o nimănui până acum. (Foto: Getty Images)

Am locuit o vreme în Leyton - estul Londrei. În fiecare dimineață luam autobuzul către Stratford, unul dintre cele mai importante noduri de transport ale Londrei, aflat la câteva mile de casa în care locuiam. Foto: Getty Images

Aceștia ar fi primi pași obligatorii pentru astuparea găurii negre numită Metrorex și aducerea companiei pe linia de plutire.