Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Taci dracului din gură odată!” Lecția neaoșă de educație într-un avion Londra - București

avion - detalii

Foto: Bömsch / imageBROKER / Profimedia

Aeroportul Stansted, Londra.

Avionul pentru București e plin ochi. O corpolentă cu rochie Versace strident colorată s-a așezat gălăgios, trântind geanta aiurea și lovind în treacăt un pasager. Împinge pruncul de vreo 5-6 ani să intre pe loc. Soțul, un sfrijit albit de vreme și de griji, o urmează fără să crâcnească. Copilul se așază la geam și începe să se joace pe telefon. Numai că vocea comandantului anunță o întârziere de o oră.

Copilul caută ceva pe telefon și o roagă pe femeie, - care, după vârstă, nu pot ghici dacă e mamă sau bunică -, să-i pună un joc. Ea-i turuie ceva soțului care o ascultă fără multe cuvinte. Copilul insistă....

- Taci dracului din gură odată! se răstește femeia, întorcându-se spre plod și bozolindu-l ca pe o geantă pe care să o îndese într-un colț. Copchil nesuferit! Numa’ la joacă ți-e mintea aia creață! Cin' te-o mai trimite v’odată cu mine... Dacă te-au făcut, să te țină cu ei!...

Cel mic a amuțit. Știe de frica ei, dar îi întinde sfios telefonul...

Cazul rezolvat, copilul îi regalează un zâmbet cu cei câțiva dințișori rămași, știrb la schimbarea dinților de lapte. Pasagerii vecini privesc doar cu coada ochiului sau ascultă cu urechile încordate lecția neaoșă de educație.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Otis check icon
    Daca era o dama de culoare din South Central LA, era amuzant. Cind e o romanca, e o mare rusine. Rusine mare, mare, mare...
    • Like 0


Îți recomandăm

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult