Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Taci dracului din gură odată!” Lecția neaoșă de educație într-un avion Londra - București

avion - detalii

Foto: Bömsch / imageBROKER / Profimedia

Aeroportul Stansted, Londra.

Avionul pentru București e plin ochi. O corpolentă cu rochie Versace strident colorată s-a așezat gălăgios, trântind geanta aiurea și lovind în treacăt un pasager. Împinge pruncul de vreo 5-6 ani să intre pe loc. Soțul, un sfrijit albit de vreme și de griji, o urmează fără să crâcnească. Copilul se așază la geam și începe să se joace pe telefon. Numai că vocea comandantului anunță o întârziere de o oră.

Copilul caută ceva pe telefon și o roagă pe femeie, - care, după vârstă, nu pot ghici dacă e mamă sau bunică -, să-i pună un joc. Ea-i turuie ceva soțului care o ascultă fără multe cuvinte. Copilul insistă....

- Taci dracului din gură odată! se răstește femeia, întorcându-se spre plod și bozolindu-l ca pe o geantă pe care să o îndese într-un colț. Copchil nesuferit! Numa’ la joacă ți-e mintea aia creață! Cin' te-o mai trimite v’odată cu mine... Dacă te-au făcut, să te țină cu ei!...

Cel mic a amuțit. Știe de frica ei, dar îi întinde sfios telefonul...

Cazul rezolvat, copilul îi regalează un zâmbet cu cei câțiva dințișori rămași, știrb la schimbarea dinților de lapte. Pasagerii vecini privesc doar cu coada ochiului sau ascultă cu urechile încordate lecția neaoșă de educație.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Otis check icon
    Daca era o dama de culoare din South Central LA, era amuzant. Cind e o romanca, e o mare rusine. Rusine mare, mare, mare...
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Două sentimente se ciocnesc în mine când am în fața ochilor jucătoarele iraniene de fotbal tăcând intens în timp ce imnul țării lor curge din difuzoare: mă bucură nespus să văd cât de curajoase și demne sunt, căci știu bine că pot fi executate îndată ce vor reveni în Iran; mă întristează nespus chipurile lor întunecate și asprite de suferință, arătate lumii pe stadionul Gold Coast din democratica Australie, care nu cunoaște nici dictatura, nici războiul pe teritoriul lui.

Citește mai mult