Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Vecinii din satul din care am plecat aveau o „problemă”…

parvenitul

Sursa foto: Cristi Merchea

Zilele trecute vorbeam cu cineva despre posibilitatea candidării unui consătean la următoarele alegeri pentru funcția de primar. Om al satului, pregătit profesional, educat, cinstit, dar trecut de prima tinerețe… E nevoie de multă energie și el nu mai e la vârsta la care poate combate un specimen ca cel în funcție, argumentam eu interlocutorului meu…

– Eeee, nu e asta, îmi spune persoana. Oamenii știu că are originile pe care le are.

– Cum adică? Ce origini?

– De țigan, îmi răspunde franc, limpede, ca și cum argumentul nu ar suferi niciun fel de derogare.

Am făcut o pauză, blocat de raționamentul care bântuie inimile și mințile sovejenilor. Pentru că interlocutorul meu nu era doar un caz, o ieșire de moment.

Uiți, continuă acesta, că acum câțiva ani am avut candidat la primărie pe…, om serios, familist, gospodar cum puțini sunt… Nu există sovejan mai de cuvânt ca el în sat. Și? Lumea nu l-a votat că era „țîgan”.

Mda, asta mi-a adus aminte de un fapt asemănător. Când am intrat bibliotecar la instituția din comună, m-am întâlnit într-o zi cu un sovejan,  trăitor în sat, cu studii superioare, care m-a oprit să-mi expună „o problemă”:

– Avem o problemă: ce facem cu țiganii ăștia? Cî s-au înmulțit, iar sovejănii dispar pă zi ci trece.

Am rămas ca la dentist pentru că, sincer, nu mă așteptam la o astfel de chestiune expusă tocmai de această persoană.

– Rezolvăm repede, îi răspund în glumă: facem un lagăr la Vădurele și-i gazăm.

– Hai, mă, Cristinele, că eu nu glumesc.

– În satul nostru nu e niciun consătean cu buletin de țigan. Nu avem țigani, îi răspund. Eu am trăit printre africani, chinezi, arabi, europeni sau cu alți oameni de prin țări de care n-am auzit des și nu mi-am pus problema asta.

– Ești băiat deștept, îmi răspunde persoana, puțin fâstâcită de răspunsul meu. Da’ io-i am aici, și-mi arătă cu degetul apăsat pe capul pieptului ca pe un loc al durerii.

Nu asta așteptam, complimente, ci un răspuns la de unde atâta ură la sovejeni pe acești oameni cu care conviețuiesc și cu care, de ani de zile, muncesc, se căsătoresc, au familii, împart bine și rău.

*

Azi locuiesc la Londra. M-am întâlnit pe holul școlii cu un coleg. Cel din imaginea de mai sus. Când l-am văzut, mi-am adus aminte de sovejanca ce avea probleme cu țiganii. Ce-ar mai fi spus oare aceasta dacă l-ar fi întâlnit pe uliță, cu găleata de apă-n mână, pe colegul meu?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult