Pe noptiera mea stau, de trei luni, aceleași două cărți. Nu le-am terminat. Nu e că nu mi-au plăcut, una e extraordinară, știu asta pentru că am citit primele cincizeci de pagini de trei ori, la anumite intervale, de fiecare dată pierzând firul și reluând de la capăt. Pe cealaltă am abandonat-o după un capitol, nu din plictiseală, ci pentru că telefonul a vibrat, am citit mesajul și m-am apucat de altceva.

Aveam nevoie doar ca întrebarea să mă lase în pace.

Robert Fulghum a spus-o de mult: nu te îngrijora că nu te ascultă copiii. Îngrijorează-te că te privesc mereu.

Eu am vrut doar să pun în perspectivă ceea ce simt — contradicția dintre oboseală și mulțumirea de a fi contribuit cu ceva — și ceea ce poate urma: o lume necunoscută, în care va trebui să ne regândim scopul și utilitatea, poate chiar să redefinim termenii fericirii.

Într-o seară, m-a sunat un prieten și mi-a spus: „Cred că am ADHD. Nu mai pot să mă concentrez la nimic.”

Dar cine e singura persoană ce-ți e alături de când deschizi prima dată ochii până când îi închizi în bun final? Cine e persoana care te îngrijește zilnic, care-ți asigură nevoile complexe, pe care de multe ori nici nu le înțelegi? Există un singur răspuns logic și coerent: tu însuți.

Nu toate formele de violență lasă urme vizibile. Controlul psihologic, manipularea, intimidarea, umilirea repetată sau amenințările subtile nu pot fi fotografiate cu ușurință și nici explicate în câteva minute unei persoane care nu a trăit astfel de experiențe.

Unul dintre cei mai cunoscuți investitori din Silicon Valley ne spunea simplu: AI-ul vine. Nu e o întrebare. Dacă vrei să rămâi relevant, planifică-ți minimum o oră de învățare AI pe zi. 365 de zile pe an.

Există un moment pe care probabil îl cunoşti. Primeşti un mesaj. Pare urgent. Pare real. Îți spune că ceva nu este în regulă cu contul tău, cu un pachet, cu un transfer bancar. Şi, înainte să gândeşti, ai şi apăsat pe link.

Îmi aduc aminte când m-am hotărât să alerg un maraton. Mi-am zis că e ceva atât de greu, încât după o să fiu supraom. M-am chinuit să mă antrenez aproape un an. Am reușit. În 2009, am alergat primul și singurul meu maraton din viață.