De ce oamenii inteligenți ajung să creadă lucruri false

sursa foto: Profimedia

Primești pe WhatsApp un mesaj de la un prieten în care scrie că un anumit aliment crește riscul unei boli și că există studii care demonstrează asta. Mesajul nu pare chiar scos din burtă. Are o explicație, folosește câțiva termeni medicali și este menționat chiar și un medic.

Nu ești genul care crede tot ce vede pe internet, așa că intri pe Google să verifici. Cauți ceva de genul „de ce alimentul X provoacă boala Y” și începi să citești. Primul articol spune că există o legătură, apoi găsești altul care explică de ce s-ar întâmpla asta, iar după câteva minute dai și peste un clip în care un medic vorbește despre subiect.

După zece minute, mesajul primit pe WhatsApp nu mai pare atât de dubios. Ai găsit mai multe informații care spun aproximativ același lucru și ai impresia că ai făcut exact ce trebuia să faci înainte să crezi ceva văzut pe internet. Până la urmă, ai verificat.

Numai că ai căutat de ce alimentul respectiv provoacă boala, nu dacă o provoacă. Practic, ai presupus deja că informația e adevărată și ai început să cauți explicații. Pe internet nu e greu să găsești articole, videoclipuri, podcasturi și oameni care îți dau dreptate.

De multe ori vorbim despre dezinformare ca și cum doar oamenii mai puțin inteligenți ajung să creadă informații false. Dar faptul că ești inteligent nu înseamnă că nu poți fi păcălit.

Să zicem că vrei să îți schimbi telefonul și, după ce compari mai multe modele, te hotărăști la unul. La câteva zile după ce îl cumperi, dai peste un review în care este comparat cu un alt telefon pe care îl luaseși și tu în calcul.

Dacă telefonul tău câștigă comparația, probabil te bucuri că ai făcut alegerea bună. Dacă celălalt câștigă, parcă începi să te uiți mai atent. Omul care a făcut review-ul o fi fost plătit să promoveze cealaltă marcă?

Poate ai dreptate, dar te-ai fi uitat la comparație la fel de atent dacă telefonul tău ar fi câștigat?

Oricum, cred că e imposibil să verificăm de la zero tot ce vedem într-o zi. Dimineața citim ceva despre inflație, la prânz aflăm despre un aliment care cică „distruge ficatul”, după-amiaza despre inteligența artificială, iar seara cineva ne explică pe TikTok ce se întâmplă cu dopamina în creier.

Nimeni nu poate fi specialist în toate domeniile despre care citește. Așa că ne uităm și la alte lucruri. Cine spune informația? Pare că știe despre ce vorbește? O spun și alții?

Un om poate vorbi foarte sigur despre ceva și totuși să greșească, iar zece site-uri care spun același lucru nu înseamnă neapărat că zece oameni au verificat informația. Uneori unul publică, ceilalți preiau și uite așa avem zece articole.

Dacă ne întoarcem la mesajul primit pe WhatsApp, în loc să cauți „de ce alimentul X provoacă boala Y”, poți începe prin a verifica dacă există într-adevăr dovezi pentru legătura dintre ele. Dacă mesajul menționează un studiu sau un medic, poți verifica și de unde vine informația.

S-ar putea ca informația să fie corectă. Sau s-ar putea ca studiul să spună altceva, medicul să nu fi făcut afirmația respectivă, iar cele zece site-uri care par să confirme povestea să fi preluat-o toate din aceeași sursă.

Iar prietenul care ți-a trimis mesajul probabil nu încerca să te păcălească. L-a primit de la cineva, a intrat pe Google, a găsit câteva articole care păreau să confirme ce scria acolo și ți l-a trimis mai departe.

Și el verificase.

E ușor să fim critici cu argumentele care ne contrazic. Mai greu e să fim la fel de critici și cu cele care ne dau dreptate.

Articol publicat inițial pe blogul autorului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp