Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Un fenomen tot mai întâlnit în societatea de astăzi: ne refugiem ca să ne putem auzi propriile gânduri, nu pe ale altora

Femeie la tara / sursa foto: Profimedia

sursa foto: Profimedia

Nu mai vreau să cresc. Vreau să cresc capre. Sau vaci. Sau flori. Tot circulă această postare și ne amuză. Și ne spune că gata, suntem sătui. Sătui de creștere? Sau de altceva?

Îmi aduc aminte cum ani de zile ne luptam să primim cărți pe sub mână, pe pile, cu relații. Ne luptam cu cenzura, cu sărăcia de informație. Ascultam pe furiș vocile altora la radio. Nu aveam programe la televizor, „furam” de la bulgari, și ei tot comuniști ca noi.

Informația era considerată periculoasă pentru regim. Era o sursă de putere, de răzvrătire, de acțiune. Dacă o să știm mai bine, o să facem mai bine, nu? Așa credeam cu toții.

Apoi barierele s-au rupt. A fost libertate la informație, și cu ea o așteptare de salvare. Informația ne va da o viață mai bună. Informația ne va ajuta.

După 30 de ani, suntem într-un ocean de informație. Toate cărțile de pe pământ, toate televiziunile, site-uri, podcasturi, păreri nesfârșite. Știință și studii accesibile oricui, de oriunde. Cursuri, programe, retreat-uri. Psihologi, coachi, consultanți. Și în loc să ne simțim înălțați, ne simțim înecați.

Aici e răsturnarea pe care n-o vedea nimeni în '89: nu foamea de creștere ne obosește, ci falsa promisiune de creștere.

Nu doar că nu avem rezultate mai bune cu atâtea cunoștințe. Simțim o oboseală tot mai mare față de ele. Aproape că ne-am bucura ca cineva să ne „curatorieze”, să selecteze din valul care vine spre noi de fiecare dată când deschidem un ecran, deschidem ochii sau ne întâlnim cu un prieten.

Mai ales atunci. Pentru că fiecare dintre noi a devenit o sursă continuă de sfaturi. Nu mai poți împărtăși un gând cu un prieten fără să auzi despre cinci, șase, zece soluții pe care doar tu, amărâtul, nu le știi. Știu bine cum e să ai un asemenea prieten. Mă trezesc des că sunt eu acel prieten. Cu cele mai bune intenții, contribui la „cacofonia” de fapte și recomandări care ne înconjoară peste tot.

Unde să fugim? Unde mai e liniște? Unde sunt spațiile în care nu ne mai spune nimeni nimic, și avem timp să ne auzim gândurile?

Suntem obosiți. Și știm deja că e iluzoriu că informația multă ne salvează.

Din contră. Informația multă, neprocesată, venită de-a valma de la alții peste noi, ne răpește gândirea critică, ne răpește înțelegerea, ne răpește spațiul de a da sens și de a aplica ce știm în viața noastră. Suntem sătui de așa-zisa învățare din informație. Care nu doar că nu funcționează, ci ne dăunează.

Nu suntem sătui de creștere. Suntem sătui de falsele promisiuni de creștere.

Eu mi-am construit un cadru de liniște și reflecție. Mă apăr abitir de atacul gândurilor altora. Dimineața nu deschid social media până nu ies, mă plimb și reflectez. Încep ziua scriind puțin, un mini-antrenament pentru gândire.

Alături de oameni ca mine, împărtășim aproape în fiecare zi câte un gând scris de noi, cu mintea noastră. Adevărul e că nu e ușor. Simt cum mintea protestează la cele 5-15 minute în care e pusă la treabă. Ar prefera 5-15 minute de scrolling. Dar colaborează, pentru că o protejez de zgomotul din jur. Responsabilitatea din grupul nostru mă ajută să fac față tentației de a evita să gândesc. Da, da, asta e de fapt ce facem când consumăm informații de la alții. Nu gândim noi.

Nu e adevărat că nu mai vrei să crești. Nu mai vrei să crească în tine ideile altora. Vrei să crească în tine propriile tale idei, propria ta înțelepciune, propria ta cunoaștere.

Înțelepciunea se naște înăuntru. Nu din timpul în care stai și citești, ci din timpul în care te oprești și scrii, reflectezi, reformulezi pentru tine. Și culmea: când te oprești din a crede că alții te pot crește, îți dai seama că te poți crește tu pe tine. Fix în timpul fără gândirea altora. Tu singur cu tine, în mintea ta.

Așa că da, crește capre. Și vaci. Și flori. Și crește-ți propriile idei, propria înțelepciune, propria cunoaștere. Pentru viața ta unică. Doar tu poți ști pentru tine, și doar tu te poți crește pe tine.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Inteligenta artificiala . sursa foto Profimedia

Însă, în timp ce inginerii britanici lucrau într-un mediu extrem de restrictiv, colegii lor din Franța și Germania puteau construi și testa siguranța automobilelor mult mai repede, deoarece nu erau limitați de reguli similare în țările lor.

Citește mai mult