Ion Radu, Vinoteca Românească: „Statul e partener cu tine doar la câștig, nu și la pierdere”. Republica Antreprenorilor

Când o cunoștință, avocat specializat în insolvență, i-a vorbit despre scoaterea la vânzare a patrimoniului fostei societăți VINIA SA, aflată în faliment, Ion Radu și-a luat o săptămână liber și a plecat la Iași. Se întâmpla în 2015.

Spune că a plecat acolo mânat de curiozitate, dar și de pasiunea pe care o are pentru vinuri. Născut în Căzănești, Ialomița, în urmă cu 59 de ani, Ion Radu, fondatorul Vinotecii Românești, „dă” vina râzând pe „traumele din copilărie”. Atunci, tatăl lui – care avea vie – îl punea an de an la treabă: de la legat și curățat butașii, la cules strugurii și făcut vinul. Ba chiar și la îngropat la peste un metru adâncime, în pământ, unde e temperatura constantă. „Un rând de sticle smolite, un rând de paie, o mână de pământ, iar sticle, iar paie, iar pământ”, reiterează omul de afaceri procesul păstrării unui vin bun. Povestește că are și acum, în satul natal, o groapă cu sticle la care nu ar mai fi umblat de 35 de ani. O lasă neatinsă pentru unul dintre cei doi copii pe care îi are. 

Astăzi, Radu conduce un business online – un magazin de vânzare vinuri și băuturi spirtoase – și nu și-a abandonat firma pe care a creat-o la scurt timp după Revoluție. Și nici nu i-a schimbat numele. E o constantă, susține antreprenorul la fel ca principiile sale: să nu fie dator la stat și să nu se împrumute la bănci.

Îi place să vorbească despre vinuri, pentru că sunt pasiunea lui de mai bine de jumătate din viață. Deși, la început, își imagina lumea și viitorul la volanul unui camion.

„Visam să fiu șofer profesionist, iar în satul nostru erau câțiva. Preferam să mănânc papară când ajungeam acasă doar pentru o plimbare cu un camion”, povestește. N-a fost să fie șofer, ci băiatul de la lumină, cel care încasa banii de pe factura de curent, când plata se făcea direct la ușile caselor. Terminase liceul la București și câțiva ani a locuit în capitală. Nu i-a plăcut însă orașul, așa că s-a întors acasă, la Slobozia, Ialomița, unde și-a făcut familie, casă și firmă.

Era februarie 1999 când a creat Roplant, iar afacerea există și astăzi și s-a extins. Firma se ocupa cu vânzarea de produse fitosanitare, ulterior ierbicide și pesticide. „Agricultorii aveau nevoie de ele, bani nu prea erau, așa că mă plăteau în produse agricole. Care ajungeau la fabrica de nutrețuri combinate. Iar de acolo, la crescătorii de porci. Ei dădeau porcii, porcii erau abatorizați și noi vindeam carcasa”, simplifică întregul lanț Ion Radu. Ulterior, șase ani a lucrat în Germania, unde ducea cu viză de muncă măcelari și tranșatori de carne. „Naveta” asta, așa cum o numește, ar fi durat până în 2006. Când pe piața UE a mai intrat forță de muncă și din alte state, Ion Radu s-a reîntors acasă. „Dezorientat”, povestește, așa că o perioadă a lucrat în asociere, în construcții: drumuri, cariere de piatră, asfalt.

„Nu toți caii sunt de curse”

În tot acest timp însă, pasiunea lui pentru vinuri devenise constantă. Cumpăra sticle atras de etichetă, fără să știe ce e cu adevărat bun, cu potențial de învechire sau de colecție. „Nu toți caii sunt de curse, așa-i și cu vinul”, zice Radu. Când a început să învețe despre vin, să citească și să întâlnească colecționari pasionați, a făcut cadou sticlele fără valoare din colecția personală. Avea deja propria vinotecă și o strategie: „Dacă aveam buget, luam două sticle – una să o gust, a doua pentru colecție; dacă nu, una singură. Pentru colecție. De altfel, în concedii, destinația favorită de shopping rămâne magazinul de vinuri, spre disperarea soției”.

În 2015, un telefon primit de la o cunoștință care îi știa slăbiciunea pentru vinuri avea să îl ducă la Iași. VINIA SA, fostă societate de vinuri, intrase în faliment. Se vindea pe bucăți, iar colecția impresionantă de sticle aflată în patrimoniu își căuta cumpărători.

Ion Radu a plecat din Slobozia și a rămas o săptămână la Iași, timp în care a cerut să cumpere câte trei sticle din fiecare dintre cele 130 de sortimente aflate în colecție. Gestionarul s-a mirat, susține antreprenorul și a întrebat de ce vrea câte trei sticle din fiecare: „Una pentru gust, una pentru colecție și una pentru analize”, ar fi răspuns Ion Radu.

A primit ce a cerut și s-a apucat de treabă; a gustat și a trimis la un laborator sticlele cu lichid. Aciditate volativă, gust, parfum, proprietăți fizico-chimice. Buletinele de analize, dar și papilele lui satisfăcute l-au făcut să întrebe care este prețul lotului de peste 500.000 de sticle scoase la vânzare. Un milion de euro.

Casa gaj pentru vinuri

Suma i s-a părut prohibitivă, dar tot a făcut o ofertă de preluare – de jumătate de milion de euro. Susține că nu s-a gândit înainte și că nici nu avea banii avansați. Creditorii i-au respins oferta și au anunțat că vor scoate lotul la licitație publică. Ion Radu nu s-ar fi lăsat, așa că i-a rugat ca, în cazul în care nu se vinde ceea ce numește „tezaurul de la Vinia”, să îl anunțe și pe el. Peste două luni a primit un email în care era invitat la negociere. A preluat toate sticlele, a adăugat la suma de 500.000 euro și TVA-ul (una dintre condițiile creditorului) și a aruncat 40.000 dintre sticle care aveau defect: sparte, curse, păstrate în condiții nepotrivite.

În telefon, Ion Radu păstrează zeci de fotografii din acea perioadă – anii 2015 – 2016 – când a inventariat marfa, când a transportat-o cu tirurile de la Iași la Slobozia, dar și corespondența cu creditorii. Are amintiri care țin de istorie: „Am scos marfa de acolo cu jandarmii, că mi-au sechestrat-o cei care cumpăraseră clădirea”. Ca să cumpere sticlele a făcut credit și l-a girat cu locuința familiei. A pus la bătaie economiile personale și s-a împrumutat de la prieteni. După doi ani a reușit să achite datoria la bancă și a început un nou capitol: „intrarea în legalitate”. Era 2018. 

Primii clienți au fost „pe caiet”

Întrebat ce înseamnă asta, Ion Radu explică faptul că a fost nevoie de autorizații și certificări pentru a putea să comercializeze parte din vinurile cumpărate. „Din cumpărător devenisem acum vânzător”, afirmă. Așa că a început să vândă, promovându-se pe social media, iar primii clienți erau trecuți „pe caiet”: „Când plăteau, îi ștergeam. De atunci ne-am modernizat”. Ulterior, a intrat cu vinurile în restaurante, la târguri, la expoziții. Are newsletter, are oferte pentru abonați, o rețea de clienți care i-au devenit în timp prieteni și o echipă de care e mândru.

În 2021, în pandemie, s-a adaptat și a creat un magazin online: Vinoteca Românească. „Nu mai aveam tracțiune în restaurante și în magazine”, își amintește. Și tot de atunci și-a diversificat și portofoliul de produse. „Aveam vinuri, dar nu și băuturi spirtoase”. A început să distribuie pe piață băuturi din Moldova și din Georgia și a ieșit cu vinurile la prezentare, în expoziții internaționale. În prezent, magazinul său vinde peste 250 de vinuri și divinuri (brandy), iar cifra de afaceri pentru 2024 a depășit 1,5 milioane de lei.

Nu regretă că s-a reîntors în România și zice că cei care au rămas aici ar trebui să fie premiați: „Îmi plătesc dările, mă lupt cu sistemul și merg pe drumurile de aici”. Are un of care ține de ceea ce numește „stufăriș administrativ: legislație și avize”. „Statul ăsta dă tot în caii care trag”, spune Ion Radu. „Statul e partener cu mine doar la câștig, nu și la pierdere”, rezumă acesta atitudinea statului vizavi de facilitățile acordate antreprenorilor.

Întrebat ce sfat i-ar da cuiva care e cu afacerea la început de drum, Radu rezumă simplu: „Să țină de bani, să își protejeze investițiile și să diminueze cheltuielile. Tot ce am avut, am reînvestit în lucruri care poate că nu se văd inițial dar, în timp, se văd beneficiile.”

Recomandările lui Ion Radu pentru masa de Paște:

• Feteasca Neagră. „E ca o fată plăpândă; că răcește, că are alergie la polen. Dar dacă nimerești un an bun, Feteasca Neagră e imbatabilă”
• Cabernet Sauvignon: e pentru cei sofisticați. De asta i se spune și „regele vinurilor”
• Piatra Neagră: e un cupaj de trei soiuri – Cabernet Sauvignon, Saperavi și Merlot. Nu ai cum să îl uiți. 

Republica antreprenorilor este un proiect susținut de Banca Transilvania.   

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp