Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Tanti și duamne

Dăncilă, Plumb, Cumpănașu

Foto: Ionel Stoica Facebook

Am crescut sub influenţa unei repulsii interioare faţă de tanti şi duamne. Copil, te loveşti peste tot de tot soiul de reprezentări ale kitschului uman, exterior şi interior fiinţei, omniprezente, din birouri, în săli, în frizerii, în autobuz, în vizite, în magazine de jucării, în școli. Mediocritatea, prostia, ura, dar mai ales narcisismul acestora este uşor de simţit, din prima secundă, de la prima privire aşezată pe nasturii costumului de năşică-n căruţă, pe la prima mireasmă de fixativ ieftin ce-ţi atinge nasul. Le recunoşti uşor. Sunt o specie colorată, gălăgioasă şi bogat răspândită. Le eviţi cât poţi şi eşti cuprins de teamă atunci când vocile piţigăiate tac şi privirea lor devine rece.

Copil fiind e greu să eviţi contactul cu aceste personaje. Ca adult, însă, ar trebui să fie ceva mai uşor. Cu excepţia câtorva situaţii inevitabile, duamnele şi tantiile ar trebui să fie uşor de evitat. Realitatea României de azi prezintă o situaţie pe care aş numi-o epidemică. Structurile statului par a fi, de ceva vreme încoace, acaparate de un val puternic de tantism. Un medic ar putea, probabil, cataloga tantismul ca o boală ce apare în organisme deja bolnave de molime precum neamprostia. Manifestările acestei boli sunt observabile peste tot. Le vezi acuzate de luare de mită. Le vezi spunând clar şi tare: „ai em ieuroparlamentare” sau „ai don’t nău, sori!”. Le vezi în fruntea guvernului, plimbându-se aiurea departe de ţara neguvernată. Hehe! Le vezi prinse cu minciunici la Bruxelles. Le vezi peste tot, susţinându-se reciproc, în guvern şi parlament ca pe băncuţe, vara, la şedinţe oficiale de bloc.

Priveşti, frustrat cum, în repetate rânduri, diverse astfel de duamne şi tanti se bâlbâie, se umilesc şi se-mpiedică pe loc drept. Tentaţia râsului e irezistibilă în faţa unui spectacol atât de ridicol. Priveşti aşa cum în copilărie priveai găini lovindu-se de garduri în curtea bunicilor. Priveşti şi te amuzi. Vizita duamnei Dăncilă în SUA şi respingerea lu’ tanti Rovana Plumb de către Comisia Juridică sunt, însă, înfrângeri colective.

PS. Las', că nici du domnii care se bagă în poză nu mi-e rușine...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Rucs Rucs check icon
    Civilizatie? Stiu si eu... Parca una din primele reguli ale civilizatiei este sa nu ne legam de aspectul fizic si vestimentar al celuilalt. Nu mai vorbesc de faptul ca substantivul "duamna" grafiat cu acest diftong este un lucru de mult propagat de altcineva. Asta ca sa vorbim putin de gandire autonoma. Si cliseele sunt bune si pot raspandi adevaruri - dar e musai sa criticam pentru aspect? Gusturi (de gustibus...)? Tot azi a aparut un articol despre "neam abrutizat". Asa e. Ne-am abrutizat si prin agresivitate verbala, prin critica, prin artag. Toata copilaria mea, erau in jur astfel de tantici. Sunt nascuta in '83 si imediat dupa revolutie era la moda coafura permanentului scurt. Nu am inteles de ce doamnele preferau genul acesta de coafura. Sau de ce purtau gulere de vulpe polara, cu labutele la vedere (ti se facea fie teama, fie mila). Ei, si? De la doamnele astea am primit adesea o vorba buna, un ajutor, Depinde cum privesti. Iar azi ma uit la cei din generatia mea sau mai tineri de atat: unii sunt oameni extraordinari, altii au o nemultumire si un artag permanente. Dau drept la dialog si asculta activ atata cat sa gaseasca ceva de contrazis in ce spune celalalt. Unii (nu vreau sa generalizez). Povestesc o scena (poate ar trebui sa o tin pentru mine, sa nu mai propag raul, dar mi se pare ca e relevanta): ma aflam intr-un troleibuz. La un moment dat, de cabina soferului se apropie un tanar biciclist. Se rasteste la sofer. Nu am inteles ce, ma gandesc ca soferul a gresit cu ceva fata de el. Pe sofer nu l-am auzit deloc, de unde conchid ca fie a vorbit incet, fie nu a zis nimic. Iar tanarul, apoi, surpriza! Il scuipa pe sofer (avea geamul deschis). In troleu s-a auzit un murmur-suspin. Adica lumea efectiv s-a speriat de gest. Dupa care tanarul merge la spatele troleului si scoate cablurile. Masina se opreste, tanarul se indeparteaza, iar soferul coboara sa isi puna cablurile la loc. Acum intreb: da, nu am vazut ce facuse soferul inainte, dar noi, pasagerii, ce gresiseram pentru ca troleul sa fie scos din functiune? Apoi, cat de civilizat sa fie sa scuipi un om? Bun, si sa vedem si aspectul fizic, ca despre el e vorba: tanarul, imbracat la moda, aer stilat si fresh. Soferul - mai in varsta, o imbracaminte stearsa (sau poate fara gust de-a binelea), burta, genul de "duomn", daca tinem neaparat. Dar...cine a fost mai domn? Mi-e teama ca nu are nicio legatura cu vestimentatia, cu burta, cu fixativul. Si mi-e teama ca exact ar trebui sa nu ne mai legam de oameni pe chestia asta. Sunt politicieni? Sa le fie criticate greselile politice. Altfel... sa critici o femeie (e politician, dar si femeie) si sa mai fii si barbat... Unde e gentiletea barbat-femeie? Scuzati daca am zis ceva nepotrivit. Faceti cum credeti, desigur.
    • Like 2
    • @ Rucs
      Corina check icon
      Like-uri multe. Înseninați locul. Si mie mi se părea că prea se face apologia resentimentului în articolul ăsta. Nu de resentimente avem nevoie. Îngrijorătoare întâmplare. Bietul șofer. Să fii scuipat în văzul lumii și să mergi mai departe. Tot în văzul lumii.
      • Like 0
    • @ Rucs
      @ Rucs. Observaţiile dvs ref vestimentaţia ar fi validabile dacă în articol nu ar fi înfierate în acelaşi timp incultura, nesimţirea, parvenitismul, mahalagismul, hoţia, etc... Interesantă e totuşi reacţia dvs la întâmlarea din troleibuz. Bravo! Adică, ca şi toţi ceilalţi neaoşi români v-aţi făcut că plouă?
      • Like 2
    • @ Rucs
      Delia MC Delia MC check icon
      Apreciez delicatețea, dar...nu s-ar lega nimeni de aspectul fizic sau îmbrăcăminte dacă n-ar fi în deplină concordanță cu interiorul. Pe ele putem studia în voie anatomia imposturii. Doamnele din poză nu sunt victimele modei sau necesității (ca doamnele cu permanent din vechime, acela era hidos dar practic, ajungea un pieptănat rapid sau nici ăla). Ele poartă coafurile alea înțepenite cu kile de fixativ, sub care au un creier înțepenit în idei anacronice, păguboase și dușmănoase. Iar genul de scos din cutie, eleganța ostentativă și costisitoare irită, când se știu consecințele politicii lor. Ca rochia de peste 1000 de euro a Elenei Udrea la o ședință de guvern unde se decideau măsurile de austeritate.
      • Like 1
  • Tanti si duamne??? prea frumos spus..... analfabeta Dancila, hoata hipopotamca Rovana, niste matracuce nesimtite pline de tupeu si de prostie, vai de capul lor (adica vai de cutiuta aia goala care le serveste doar spre a nu le ploua in gat!!) dar si mai vai de capul nostru ca cica astea fac parte din tagma de conducatori ai tarii!!! Iesiti frate la vot sa nu mai avem astfel de specimene la conducere!
    • Like 3
  • Zev check icon
    Da okay, sa nu uitam insa ca in spatele fiecarei tanti marete e un nene puternic, parca asa era zicerea pe invers. In cazul in speta, Dragnea. Off topic - ce Doamne-iarta-ma le faceati gainilor de se aruncau saracele in garduri? Le dadeati sa fumeze prapastii, le speriati cu Iulia Albu, le citeati din Revolutie si Reforma, ce?
    • Like 5
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro