Țara începe întotdeauna cu cel de lângă noi

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Astăzi vom fi asaltați de urări de la mulți ani.

Steaguri tricolore vor flutura pe rețelele sociale, îndemnuri ce aduc aminte de curajul înaintașilor vor fi citate.

În același timp, mulți dintre patrioți vor scoate în evidență iubirea de mici și grătare. Ceva fasole cu ciolan, pe fundal. Asta este, așa sărbătorim.

Ne aducem aminte de faptul ca suntem români, cei mai mulți dintre noi, pe 1 decembrie. Dar români suntem și pe 15 aprilie, 22 august sau 7 septembrie.

Între timp, 1 decembrie s-a transformat intr-un eveniment de a merge la munte sau de a petrece. Ar trebui să știm că 1 decembrie este cel mai important eveniment din istoria poporului român. Ziua de 1 decembrie, deși neexplicit, a făcut trimitere la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în 1918, respectiv la Proclamația de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918.

Nu suntem buni români doar pentru că ne lăudăm cu asta. Nu suntem buni români doar pentru că editam fotografii și punem un text motivațional pe fundal.

Înainte de a „rupe” cu dragostea noastră de țară rețelele sociale ar trebui să vedem, fiecare dintre noi, ce a făcut nu pentru țară, ci să vedem ce am făcut pentru cel de lângă noi. Țara începe mereu cu cel care este lângă noi, indiferent că vorbim despre prieteni, colegi sau vecini.

Ne comportăm în regulă, civilizat, am deranjat pe cineva intenționat?

Sper ca la anul de 1 decembrie să răspundem la întrebarea „ce am făcut, fiecare dintre noi, pentru cel de lângă noi?” înainte de a ne bate cu pumnul în piept că iubim suprem România.

Dragostea de țară nu trebuie să se transforme într-o dragoste conjuncturală, o dragoste care durează fix 24 de ore.

Aș fi încântat dacă ne-am comporta normal și am iubi România nu conjunctural, o zi pe an, ci pentru 364 de zile, începând cu cel de lângă noi.