Cultura în care am fost educați noi pe aici, prin spațiul carpato-danubiano-pontic, nu este o cultură unitară. Trăind în România, noi am fost expuși, de fapt, la două culturi majore, dar distincte, ba chiar concurente și uneori antagonice. Prima se numește românism, iar pe a doua îmi place să o numesc româneală. (Foto: Inquam Photos)

Suntem victimele unei propagande comuniste naționaliste, apoi a uneia anti-monarhiste după 1990. Și nici școala nu ne-a ajutat mai deloc în sensul cunoașterii adevărului și contextului istoric din 1918. (Foto: Daniel Mihailescu / AFP / Profimedia)

România este nu doar țara tuturor posibilităților, dar și țara tuturor oportunităților. Dar este în același timp și țara tuturor oportuniștilor. (Foto: Facebook Marius Geantă)

De 1 decembrie, după parada militară, ia-ți de mână copiii sau nepoții și cumpără ceva fabricat în România de la târgul de Crăciun. Oricât de imperfectă ar fi, România merge înainte și rămâne puternică pentru că tu îi stai alături. (Foto: Inquam Photos/ Attila Szabo)

A fi un bun român înseamnă în primul rând a fi un bun cetățean, responsabil, cu principii și valori sănătoase. (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

România ar multe probleme, pe care le-aș numi tumori: politicieni impostori, presă cumpărată, corupți deghizați în activiști, șarlatani care distrug comunități, „profesori” ai furtului de bani publici, vânători și vânzători de zestre și guralivi care intuiesc contextul dat de resuscitarea naţionalismului în lumea democratică şi încearcă să-l valorifice politic. (Foto: Negoi Cristian / Alamy / Alamy / Profimedia)

Într-un fel sau altul sunt 19 milioane de Românii. Cel puțin atâtea. Prin prisma experiențelor acumulate aici fiecare ne-am făcut o țară, iar Româniile noaste coincid în linii mari, dar notele fine, cele subiective, le diferențiază radical. Le diferențiază atât de mult, încât milioane dintre noi nu se mai regăsesc în Româniile celorlalți și aleg să plece. Alții aleg să tacă. Alții aleg să nu le pese. Așa este peste tot, de altfel, singurul lucru care diferă sunt proporțiile. ( Foto: Vadim Ghirda / AP / Profimedia)

România are, după cum se ştie, vocaţia parastaselor. Românului, în general, îi place la mort: are ocazia şi să plângă terapeutic, şi să-i tragă la sarmale. Lucrurile nu se petrec cu mult diferit nici la feluritele festivităţi prilejuite de ziua naţională, de ziua Micii Uniri, de ziua marinei, de ziua drapelului etc. (Foto: Profimedia Images)

Aș fi încântat dacă ne-am comporta normal și am iubi România nu conjunctural, o zi pe an, ci pentru 364 de zile, începând cu cel de lângă noi.

„Ăsta să fie cel mai rău lucru care vi se întâmplă în anul care vine!“