Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Târgul de turism de la Romexpo. Scoși parcă din cărțile cu povești, toți reprezentanții turistici ai Maramureșului veneau să te întâmpine cu un zâmbet de Hollywood

Daniel Leș

Weekend-ul trecut a adus la București, România turistică. Cu mic, cu mare, copii si bătrâni, meșteri în straie populare alături de funcționari în costume au invadat clasicul pavilion B de la Romexpo. Fără gânduri sau așteptări prea mari, am plecat hotărâtă să văd cum se prezintă și ce prezintă România turiștilor curioși să o descopere.

Nici bine nu am intrat în mastodontul Romexpo că urechile mele au fost răsfățate de ritmurile neaoşe maramureșene, care te făcea instant să te simți într-o altă lume. Maramureșul, trebuie spus din start, a rupt gura târgului. Stand-ul reprezentativ a căpătat forma unui cort imens care trona în fața intrării în târg, sfidând parcă orice regulă de organizare. 

Efectul dorit a fost atins. Spectacolul a atras toate privirile. Nu aveai cum să ocolești lumea tradițiilor maramureșene. Olarul din Baia Sprie, una dintre figurile iconice ale Maramuresului vechi, îi aștepta cu brațele deschise pe cei curioși să știe cum e să trăiești cu simplitate și rost. Pe Daniel Leș, l-am descoperit în peștera de la Turda acum vreo 7 ani când eram în căutare de personaje unice. I-am văzut fața pe un afiș imens care promova Pensiunea Casa Olarului și am știut din start că este un personaj și că trebuie să îl cunosc. S-a întâmplat un an mai târziu, pe când am avut șansa să lucrăm împreuna la o producție Netflix. Pe atunci Olarul, cum îmi place mie să îi spun, făcea reclame internaționale produse de japonezi și era încă un mister pentru o bună parte din media autohtonă. Mă bucur să îl văd astăzi atât de popular și iubit pentru munca pentru care o face, dar mai ales pentru valorile pe care le reprezintă.

Scoși parcă din cărțile cu povești, toți reprezentanți turistici ai Maramureșului prezenți la târg veneau să te întâmpine cu un zâmbet de Hollywood. Pe lângă clasicele meșteșuguri maramureșene, am fost surprinsă să găsesc în cortul cu tradiții un planetariu digital mobil alături de o cupola gonflabilă, două panouri digitale și un telescop. Toată instalația sofisticată stă sub semnătura Complexul Astronomic Baia Mare. Bravo lor, zic. Oamenii oferă practic o experiență astronomică, concentrată pe constelațiile românești celor care vor să înțeleagă mai multe despre Univers. Partea faină e mobilitatea de care dispune, planetariul poate fi instalat în orice școală, sală de conferințe sau orice spațiu atipic pentru o proiecție astronomică. 

Cu greu mă desprind de cortul Maramureș și îmi fac curaj să văd si restul ofertelor de la Târgul de Turism al României. Marile agenții turistice cu promoțiile all inclusive în destinațiile clasice Bulgaria și Turcia au ținut loc de bun venit și îți luau ochii încă de intrare. În căutare de specific românesc, mă duc întinsă și dau peste județul Buzău, unde cei de la Stațiunea turistică Vama Buzăului se laudă cu rezervația naturală Valea Zimbrilor. Nu degeaba la stand-ul lor am găsit-o pe Bambi împăiată alături de un zimbru uriaș. Am apreciat strădania în scenografie. Reprezentanta de la Buzău e caldă și primitoare și are grijă să îmi spună că nici un animal împăiaț nu a avut de suferit. Apreciez.

Merg mai departe și dau de comuna Polovragi. O tăntică autentică îmbrăcată ca în zilele de sărbătoare, ținea mândră traistele cusute de ea și nu dădea semne că ar avea emoții sau mistere de împărțit până să înceapă să îți povestească ce e de văzut la Polovragi, pe lângă faimoasa peșteră, pe care o știm cu toții. 

În caz că ți se făcea foame în timp ce ascultai povești, pe masă ședea frumos o pâine bine coptă din care puteai să te înfrupti la liber. Borcanele cu zacuscă stăteau și ele alături companie la gustare. Ce să, mai?! Să tot stai la Polovragi.

Dar târgul e mare și vreau să văd cu ce se laudă si restul zonelor din România. Îndrăgostită până peste poate de a mea deltă, sunt bucuroasă să dau de Jurilovca și albastrul ei inconfundabil. Pentru multi, Jurilovca e localitatea de unde pleci spre Gura Portitei. Mai puțin populară decât Sulina sau Sfântul Gheorghe, 

Foto - Ziarul de Tulcea

Jurilovca a crescut în ultimii ani grație târgurilor și festivalurilor care i-au adus mai multă popularitate în rândul stațiunilor din Deltă. Bravo, Jurilovca că ai venit la București! Alături de reprezentanții localității Jurilovca stau cei de la resortul de lux, Razelm situat pe lacul Razim. Bravo și lor ca au venit! Mă întreb unde e Tulcea? Sulina? Constanța? Mangalia? Și vorbim doar de cele mai mari orașe din zona Deltă/litoral. Să fie oare așa puternic turismul în aceste zone încât să nu fie nevoie de promovare? 

Șirul lung de întrebări care începeau ușor, ușor să se transforme în frustrări, este întrerupt de aparția spectaculoasă a unui lup ținut în lesă de o mână fermă de dac. Steagul dacic este și el fluturat artistic pentru camerele și curioșii care au vrut să vadă ce caută un lup în ROMEXPO? Spectacolul este oferit de hunedorenii de la Castelul Lupilor Transilvania, din localitatea Chimidia. 

Povestea de la Castelul Lupilor începe în anii 1800 cu o istorie încărcată de fantomele ofițerilor austro-ungari care l-au folosit pe post de cazarmă. Astăzi, Castelul Lupilor oferă spațiu de vizitare și servicii de ospitalitate. Punerea în scena merită toate aplauzele. Apreciez efortul și tehnica prin au reușit să rămână vizual în memoria vizitatorilor. Pentru că vorbim, până la urmă despre un târg de turism în care România mare, a fost chemată la apel să își arate zestrea.

Trec agale pe lângă stand-urile celor din Județul Ialomita. Stațiunea Amara a răspuns la apel, dar nu mă îmbie cu nimic. Niște bannere clasice cu texte lemnoase alături de o masă simplă plină de pliante care așteaptă să fie aruncate în primul coș.

Noroc cu dansul si voia bună care se auzea de la la standul bucovinean unde nu aveai loc să faci nicio poză de cati oameni erau. Orchestra live întreținea vocea artiștilor populari care cântau de mama focului înconjurați de figuri administrative și vizitatori cu chef de dans. Mai jos de Bucovina mă bucur să găsesc micul oraș înconjurat de dealuri, Dorohoi. 

La Dorohoi am avut șansa să ajung recent și a fost, spre surprinderea mea, o experiență absolut încântătoare. La o jumate de oră de mai marele Botoșani, Dorohoi e bine ascuns între dealurile înverzite și inca are acel aer intim de stațiune. Zâmbitori până la Dumnezeu, dorohoienii m-au primit cu brațele deschise curioși să mă întrebe mai ales de unde sunt?!  

Cu nivelul de energie ridicat și ușor dezamăgită de absența unor orașe extraordinare ca Oradea, Iași, Piatra Neamț, Târgu Jiu, Drobeta Turnu Severin, Alba Iulia. Enumăr doar orașele pe care am avut șansa să le vizitez și care cred că ar fi avut multe de zis și de arătat la Târgul de Turism al României. Îi așteptăm și la anul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult