Foto: Guliver Getty Images
„Războiul uitat”, așa e numit războiul dintre Statele Unite și Coreea comunistă, care a avut loc între anii 1950 și 1953. A fost primul mare conflict al războiului rece și toți participanții au plătit un preț mare.
Coreea de Sud a avut 373.599 de victime civile și 137.899 de militari uciși.
Aliații lor americani au avut 33.686 de militari care și-au pierdut viața pe peninsula coreeană, iar China - care a luptat de partea Coreei de Nord - a comunicat 114.000 de morți și 340.000 de răniți în lupte.
Coreea de Nord, care a fost principalul teatru de război, a înregistrat 600.000 de victime din rândul populației civile și 406.000 din personalul militar.
La 27 iulie 1953 s-a semnat un armistițiu care a acceptat existența a două state coreene, despărțite de paralela 38 N, cu o zonă demilitarizată între ele. Cele două țări, care - tehnic - sunt încă în război una cu alta, au avut o evoluție cum nu se poate mai diferită.
Coreea de Sud a adoptat sistemul capitalist și a beneficiat de investițiile americane. Cu o populație de aproape 50 de milioane de locuitori, o economie foarte activă și un produs național brut de 1.622 de miliarde de dolari pe an (2007), Coreea de Sud are poziția 11 pe lista economiilor lumii (înaintea Rusiei, Australiei, Argentinei și Mexicului).
La distanță mare, Coreea de Nord (Republica Dempcrată a Poporului Coreean), cu o economie centralizată de tip comunist, are un produs național brut de 40 de miliarde de dolari pe an, un volum de export de 4,7 miliarde și de import de 4,0 miliarde. Populația de 25 de milioane suferă enorme lipsuri materiale și are o speranță de viață cu peste 10 ani mai mică decât au conaționalii din sud (69,2 ani față de 79,3 ani).
Pe lista economiilor lumii, Coreea de Nord se înscrie pe poziția a 113-a (Raport ONU 2016).
Diferențele apar și în sfera militară. Coreea de Sud are o armată activă de 650.000 de oameni și 4,5 milioane de rezerviști, iar Republica Coreeană are 1,19 milioane de militari activi și forțe de rezervă (civili și formațiuni paramilitare) de 6,1 de milioane.
Bugetul de apărare al Coreei de Sud este de 40 de miliarde de dolari anual (în anul 2018 a crescut cu 8%), iar al vecinei de la nord de circa 8,5 miliarde (22% din produsul național brut).
Ca să asigure protecția statului sud coreean, Statele Unite mențin un efectiv de 28.000 de militari americani pe peninsula coreeană, cu formațiuni militare permanente de mare forță: Armata americană a 8-a, Forța Aeriană a 7-a, Forțele Navale din Coreea, unitățile de pușcași marini și trupele speciale, toate integrate sub comanda Forțelor Americane din Coreea, subordonate comandamentului american indo-pacific. Posibile ajutoare pot fi îndreptate la nevoie către zona coreeană dinspre forțele americane permanente din Japonia și de la unitățile de pe insula Guam.
De la data armistițiului din 1953 până acum 15 ani, componenta de război rece din peninsula coreeană a rămas într-o fază „înghețată”. Lucrurile s-au schimbat după anul 2006, când Coreea de Nord a început experimentele cu arme nucleare.
În ultimii ani s-a confirmat că republica nord coreeană dispune de arme nucleare, a perfecționat rachetele balistice intercontinentale și a pus la punct tehnica de încărcare a explozibilelor nucleare pe rachete de mare distanță.
Din conflictul regional „înghețat”, s-a ajuns la o situație periculoasă pentru întreaga lume. Rachetele Republicii Democrate a Poporului Coreean, sub conducerea celui de al treilea succesor din dinastia Kim Il Sung, Kim Jong Il și Kim Jong Un, pot atinge teritoriile țărilor din Asia, Europa și America.
După alegerea sa ca președinte în anul 2016, Donald Trump s-a lansat într-un criticabil război al cuvintelor cu Kim-Jong-Un, pe care l-a numit „omulețul cu rachetele”. Apoi i-a reamintit că Statele Unite au arme mult mai puternice, l-a averizat să renunțe la amenințări și i-a cerut să sisteze exploziile nucleare subterane.
Liderul nord corean l-a numit pe Trump „senil” și a jucat - pentru un timp - jocul tare, cu care coreenii au ținut în șah pentru 25 de ani pe liderii occidentali. El a decis să continue programul nuclear al țării sale.
Exact așa s-a petrecut și în baletul diplomatic cu Jong Un. Când acesta s-a convins că Trump chiar poate întrerupe mersul negocierilor și că se retrage tocmai pentru a arăta că nu acceptă compromisuri, a schimbat tonul, a eliberat necondiționat trei prizonieri americani și a anunțat că distruge, în prezența ziariștilor acreditați, poligonul subteran principal al experiențelor nucleare.
Dar Trump a instituit sancțiunile economice promise, la care și-au dat acordul și China și Rusia, apoi a masat forțe americane navale și aeriene în imediata apropiere a Coreei de Nord.
Presiunea a lucrat.
Kim Jong Un a lansat o invitație pentru o întâlnire directă cu Trump și acesta, rupând tradiția președinților care l-au precedat, a acceptat. Mulți au fost critici cu această decizie, dar și mai mulți au comentat pozitiv ideea și au dat o șansă reală contactului direct la cel mai înalt nivel.
Cu o săptămână în urmă întâlnirea a fost anulată de Trump, din cauza „ostilității extreme” dintr-un mesaj primit recent de la coreeni.
Presa de stânga s-a grăbit să-l critice pe Trump, care - prin contramandarea întâlnirii la nivel înalt - „periclitează pacea lumii”. În cartea sa Arta unui târg (The art of the deal - Ballantine Books 2004) Trump subliniază că cel care participă la negocieri importante trebuie să nu devină foarte atașat de rezultatul negocierilor și trebuie să fie în situația de a părăsi discuția imediat ce simte că șansele lui scad.
Exact așa s-a petrecut și în baletul diplomatic cu Jong Un. Când acesta s-a convins că Trump chiar poate întrerupe mersul negocierilor și că se retrage tocmai pentru a arăta că nu acceptă compromisuri, a schimbat tonul, a eliberat necondiționat trei prizonieri americani și a anunțat că distruge, în prezența ziariștilor acreditați, poligonul subteran principal al experiențelor nucleare.
Apoi a trimis la New York o delegație condusă de omul lui de încredere Kim Jong Chol, care a avut discuții preliminare cu ministrul de externe american Mike Pompeo, apoi a călătorit la Washington D.C, pentru a-i înmâna personal lui Trump o scrisoare de la șeful statului nord-coreean. Până la această dată, nu se știe ce conținut are scrisoarea, pe care președintele american a numit-o „very nice”.
Dintr-o dată întâlnirea a fost din nou pe program, echipele celor două țări au confirmat detaliile: data va fi, așa cum s-a stabilit de prima dată, 12 iunie 2018, iar locul întâlnirii va fi insula Sentosa, de lângă Singapore.
Atenția pentru această întâlnire este maximă, mulți o numesc istorică și toți analiștii sunt de acord că lucruri majore pot rezulta din ea, așa cum ar fi un tratat de pace între cele două state coreene, poate și unul cu Statele Unite, chiar denuclearizarea peninsulei coreene.
Ziariștii de la Washington Post au publicat pe data de 1 iunie o știre ciudată, aparent bazată pe informații confidențiale de la departamentul de stat: nord coreenii au probleme cu asigurarea plății în valută forte a cheltuielilor de cazare pentru delegația țării lor care se deplasează la Singapore.
S-a stabilit că ei vor sta la hotelul Capella, care este foarte elegant, dar și foarte costisitor. Numai apartamentul prezidențial, unde ar urma să stea liderul nord coreean, costă $ 6.000 pe noapte, iar sumele pentru ceilalți membri ai delegației ating nivele foarte mari. Se speculează că Statele Unite încearcă să găsească modalitatea de a asigura, în cel mai discret mod cu putință, plata pentru coreeni, făcând tot ce se poate ca să menajeze susceptibilitățile partenerului de negocieri aflat la strâmtoare.
Presupunând că întâlnirea va avea rezultate pozitive pentru pacea lumii, se poate spune și că micul cadou pentru plata hotelului ar fi nesemnificativ, dar se mai poate specula și că alte cadouri, mult mai mari, ar putea fi la baza aranjamentelor care au făcut posibilă întâlnirea. Și așa, prețul pentru siguranța țărilor din vecinătatea imediată și pentru evitarea unui război pustiitor în zonă ar fi foarte mic, dacă o pace durabilă poate fi asigurată.
Donald Trump repetă la toate comentariile și interviurile legate de eveniment că reglementarea relațiilor cu republica nord coreeană nu se poate face printr-o singură întâlnire, că succesul nu poate veni decât după o succesiune de întâlniri, negocieri, protocoale și aranjamente, că drumul anticipat este lung, dar că este foarte bine că - în sfârșit - se face un prim pas în direcția rezolvării a unei situații care părea, doar cu săptămâni în urmă, fără soluție.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
P.S. Cărțile dvs, publicate aici, au fost o încîntare....
Un business man care conduce ca pe o afacere, in loc de teoristii comunistoizi (including Obama- cea mai mare minciuna a secolului- pana in prezent)
PS: am citit pasajul despre PC din cartea dvs., mi-a plăcut, și am să vă împărtășesc niște posibile completări.