Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Tata Gino vrea să mai crească niște Mario

Mario Iorgulescu, fiul șefului Ligii Profesioniste de Fotbal, s-a urcat noaptea la volanul unei mașini de 300.000 de euro, beat la limita comei alcoolice și ghiftuit cu cocaină.

A ucis un tânăr de 24 de ani, tată a doi copii, care conducea liniștit pe sensul lui de mers.

Acum, tânărul Iorgulescu e la Terapie Intensivă, medicii se luptă să-i salveze viața.

Dacă junele Mario va trăi, aș pune un pariu cu dumneavoastră, stimați cititori: nu va face nicio zi de pușcărie. Cocaina va deveni zahăr pudră, iar alcoolemia – nerecoltată în condiții legale, după cum va demonstra turma de avocați plătită de tata Gino. De ce cred că așa va fi?

Aud că tata Gino s-a oferit să crească copiii celui omorât. Să-i crească, deci, cum l-a crescut pe Mario, până îi aduce cu bine la stadiul cluburi, iahturi, alcool plus cocaină.

Nu știu dacă o să le ia și câte un super bolid. Pe Mario l-a dotat cu această armă pe roți de 300.000 de euro; prin urmare, nu e normal să-și mobilizeze mijloacele pentru a rezolva un, ce?

Un accident de circulație.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Despre Nicusor Dan / sursa foto: Profimedia

Noi toţi — să recunoaştem — am crescut cu ideea, inculcată încă din şcoala generală, că cine e bun la matematică e om deştept, domnule, bazat, cu glagore-n cap. Şi, de regulă, chiar aşa şi este, iar eu am un respect deosebit faţă de cei care se pricep la matematică, tocmai pentru că eu m-am târât pe burtă tot liceul la această materie cumplită şi n-am biruit-o.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Președintele Dan ne spune să fim calmi-calmi, că păstrează el echilibrul, cum l-a tot păstrat. Asta îmi creează în minte o imagine: N. Dan, care ține în mâini cu dificultate o bară de echilibru pentru acrobați pe sârmă, mult mai mare și mai grea decât el, mergând cu pași lenți și târșiți pe o linie ca pișatul boului, trasă cu creta pe asfalt.

Citește mai mult