Tata-mi spunea că ”omul deștept învață din greșeli, mai ales din cele pe care alții le-au făcut”. Cât de vulnerabilă este democrația românească?

Foto: Profimedia

România se află într-un nou moment de răscruce. Așa că, trebuie să vedem votul de duminică ca un semnal definitoriu pentru ceea ce se va întâmpla la următoarele alegeri generale. 

Într-o democrație imperfectă, construită cu eforturi și compromisuri în ultimii treizeci de ani, riscul de regres este real. Populismul, extremismul și suveranismul pot părea soluții atractive pentru o parte a populației, dar consecințele lor pot fi devastatoare.

Alegerile intermediare sau cele locale sunt adesea privite ca un test preliminar pentru marile confruntări electorale. Rezultatele lor indică direcția în care se îndreaptă societatea, nivelul de nemulțumire față de guvernare și apetitul pentru soluții radicale.

Scurt, votul de duminică trebuie privit ca un semnalul politic/barometru al societății care ne oferă informații despre:

Maturitate democratică: Participarea la vot și distribuția opțiunilor politice ne va arăta dacă societatea românească actuală preferă stabilitatea imperfectă sau tentația unor schimbări radicale.

Indicator pentru viitor: Rezultatele pot anticipa trendul pentru alegerile generale, oferind partidelor un semnal clar despre ce mesaje prind/nu prind la electorat.

Mesaj extern: Partenerii europeni și internaționali vor interpreta rezultatele de duminică ca un semn clar al orientării României, fie spre consolidarea democrației, fie spre alunecarea înspre populism.

România a construit în ultimii 35 de ani o democrație imperfectă, dar încă funcțională. Instituțiile există, mecanismele electorale sunt în vigoare, iar libertatea de exprimare este garantată. Totuși, această construcție este, și anii 2024 și 2025 ne-au dovedit o dată-n plus, extrem de fragilă. Astfel, instituții democratice sunt slabe și extrem de vulnerabile: Justiția, presa și administrația publică sunt supuse, cel puțin ca nivel de percepție, presiunilor politice. Corupția persistă și slăbește încrederea cetățenilor în stat, ceea ce îi conduce către o apetență ridicată la discursuri radicale, iar polarizarea socială este la un nivel vizibil record, ceea ce creează un teren fertil pentru populism.

Populismul și extremismul se hrănesc din nemulțumirea oamenilor generate de realitățile mai sus exprimate. Ele (populismul și extremismul) oferă soluții simple la probleme complexe și promit o „restaurare” a suveranității naționale chiar de a ”de a doua zi”, hrănindu-i pe doi stăpâni demonici ai antagonizării: slaba stimă de sine - sentimentul că ”redevii cineva” dublat de nevoia de a te simți ”răzbunat”.

Ceva va însemna asta, la modul cel mai concret?

Slăbirea unor instituții deja slabe: Populiștii, oriunde în lume, tind să submineze justiția, să controleze presa și să reducă rolul ONG-urilor. La fel se va întâmpla și la noi.

Izolare internațională: O democrație suveranistă (vezi Ungaria) se distanțează de UE și NATO, ceea ce poate aduce pierderi economice și riscuri de securitate.

Polarizare accentuată: Discursul extremist adâncește diviziunile sociale și transformă adversarii politici în „dușmani ai națiunii”. Rezultatul, oriunde și oricând, nu a fost altceva decât anomie și/sau tiranie.

Sunt și unii iubitori de democrație autentică care, sătui să tot fie dezamăgiți de liderii politici, cred că doar experimentând direct consecințele populismului putem înțelege pericolul pe care aceștia îl reprezintă. Această logică, pe care uman o înțeleg, presupune că societatea trebuie să „vadă răul” pentru a se trezi. 

Aceasta posibilă realitate are doar un avantaj aparent: o experiență dureroasă care ar putea oferi dovezi clare despre incapacitatea populiștilor de a guverna. Totuși, problema reală este dacă ne permitem costurile care vin la pachet cu această acțiune-inacțiune, pentru că ele pot fi devastatoare și greu de reparat. Doar ca exemplu, instituțiile slăbite nu se refac ușor, iar pierderile economice generează un lanț de haos social greu de stăpânit. În plus, Ungaria și Polonia ne arată că „testul” populist poate deveni o realitate de mai lungă durată decât se crede, greu de schimbat și care ”ține” dezvoltarea pe loc.

Așa că eu cred că dilema centrală pentru votul de duminică este ce alegem între ”prevenție” și ”experiență dureroasă” (Prevenția presupune mai multă participare civică, educație democratică și vigilența instituțională crescută; Experiența dureroasă însemnă să lăsăm populismul, direct – prin vot sau indirect – prin neparticipare la vot, să câștige)

Pentru mine, semnalul pe care România îl va da duminică este definitoriu. Alegerea între o democrație imperfectă și tentația populismului-extremist nu trebuie privită doar ca o chestiune de preferință politică, ci, mai ales, ca o decizie cu consecințe majore pe care fiecare și toți împreună o luăm asupra viitorului țării. Argumentul „să vedem răul” poate părea logic, dar, cel puțin pentru mine, costurile sunt mult prea mari și de neplătit.

Când eram mic, tata-mi spunea că ”omul deștept învață din greșeli, mai ales din cele pe care alții le-au făcut”. 

Duminică, România are șansa de a fi deșteaptă și de a arăta că a învățat atât din lecțiile trecutului, cât și din experiențele vecinilor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp