Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Taxa de solidaritate, „premiul” pe care îl primești când investești în fabrici în România, aduci tehnologie, creezi locuri de munca, ești contribuabil onest și atingi o cifră de afaceri de 500 milioane de lei

Fabrică - Foto: Bogdan Dănescu/Inquam Photos

Foto: Bogdan Dănescu/Inquam Photos

Termenul “premiu”, nu-mi aparține, a fost lansat ieri de Florin Pogonaru, dar descrie foarte bine ce poți păți daca ai încredere în România și investești într-o fabrică. Pentru că din cele peste 300 de companii eligibile pentru “premiere”, foarte multe sunt societăți comerciale care au în spate o fabrică în România. Așadar, a) pe lângă creșterile incredibile la preturile la utilități (care ne-au arătat că de fapt nici nu avem destul gaz, ați văzut ce a pățit Azomureș), b) nevoia de creșteri salariale în 2022 cu cel puțin inflația, chiar mai mult în cazul indexărilor la salariul minim și c) dublările prețurilor materiilor prime care vin, desigur, din import, fabricile din țară vor plăti încă 1% din cifra de afaceri.

Să dam câteva exemple, că să înțelegem cine va plati și cine nu:

1) Marii producători internaționali de autovehicole aduc mașinile din import prin 10-20 de dealeri locali și regionali, care fiecare în parte nu fac o cifră de afaceri de 500 milioane lei / an. Așadar, de plătit vor plăti cele două fabrici din țară, împreună cu producătorii de componente auto cu fabrici aici;

2) Marii producători internaționali din chimie, IT, electronice, electrocasnice, mâncare, etc. își aduc produsele prin importatori care fie nu ating cifre de afaceri de 500 de milioane lei, fie dacă trec de 500 milioane lei, nu au cum să plătească 1% taxa suplimentară pentru că lucrează cu marje reduse. Așadar, de plătit vor plati producătorii din țară, pentru că sunt ușor de identificat și urmărit.

3) Din cele 18 miliarde lei ale pieței farmaceutice, doar 1,5 miliarde se fabrică în tara, restul sunt aduse prin distribuitori care, la fel ca mai sus, fie nu ating cifre de afaceri de 500 milioane lei, fie dacă trec de 500 milioane lei, nu au cum să plătească 1% taxa suplimentară pentru că lucrează cu marje controlate.

Așadar, cert este că taxa va fi plătita doar de cele două fabrici din țară care au cifra de afaceri de peste 500 milioane lei.

Iar “criminalii” fiscali, evazioniștii, munca la negru și băieții deștepți (la propriu) care fac afaceri de miliarde fară să plătească un leu în Romania, scapă de la solidaritate.

La o cifră de afaceri pentru ultimul an financiar de 780 milioane lei am plătit în țară taxa clawback de 38 milioane lei, 26 milioane lei impozit pe profit și alte multe milioane în contribuții sociale și sănătate. La asta se vă adaugă “taxa de solidaritate” de 7,8 milioane de lei, astfel că îmi iau adio de la finanțarea unui nou hub de distribuție pentru Europa.

Multe fabrici care aveau planuri de expansiune în România le vor pune pe stop, asta însemnând că vor stagna tehnologic și că deficitul de balanță comerciala al României se va accentua. Și, pe termen lung, iar se închid câteva fabrici, spre bucuria importatorilor și, desigur, a imobiliarilor, care își trag un bloc sau un mall în locul lăsat liber.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ce-a mai mare spalare de creier ii atunci cand ii faci pe saraci sa apere avutia bogatilor.
    • Like 0


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult